Mă uit în gol de ceva vreme și nu mai am niciun chef de atâta neant. Mă mut dintr-o galaxie în alta și rad ca prostu’. Îmi vine în cap bancul ăla cu mutatul și farmacia și râd cu atâta poftă, că se zguduie toate pietroaiele astea plutitoare. Labil si eu.
comment 0