Gret.ro

M-a rugat un prieten să îi shareuiesc gândurile mele despre SHARE, într-o campanie națională intitulată simbolic “Bă, stăm prea mult pe Facebook, ce dracu’!”. Bine, nu chiar așa se numea, că nu dă bine la client să spui adevărul, dar eu știu să citesc printre rânduri.

Ca și selfie-ul, SHARE-ul este dovada însingurării în 2017. De fapt, chiar sunt sinonime astea două. Dacă singurătea ar fi o poză, ar fi un selfie. Dacă ar fi un buton, ar fi SHARE-ul. Daca ar fi un loc, e Facebookul. Și dacă ar fi un efect de Instagram, ar fi AMARo! 🙂

Pentru că, fii atent, de ce dai share?

• ca să vadă lumea (ca să vadă c-ai cu cine împărtăși, comenta, râde, deci ai prieteni, ești popular și cool)
• ca să vadă prietenii că ești mișto (normal, vrei o confirmare și de la ei.  De exemplu, când dai share nu îți aparține lucrul shareuit, dar dai refresh să vezi ce LIKE-uri face SHARE-ul tău. Poate chiar primești și SHARE la SHARE, omg!)
• ca să comentezi cu prietenii, să faceți mișto, să vorbiți serios, să discutați probleme sociale, de fotbal sau politică (SHARE-ul ține loc de bere. Și ne-am pacalit creierul să creadă că e la îndemână și nici nu costă bani. Da’ costă timp și asta e mai rău)
• ca să simți că exiști. Chiar dacă virtual, nu contează. Ai păreri, ai valori, ai prieteni, uite-le, uite-le pe toate pe wall. Share la melodie, share la articolul ăla al lui CTP, share și la o poză funny, share la un protest in stradă, toata lumea iubește protestele în stradă!

Fă un exercitiu. Nu tu, că tu nu postezi. Și oricum postezi prost și rar. Bine. Fie. Uite, si tu. Postezi rar și prost, tocmai pentru ca oamenii să vadă (involuntar sau nu, d-asta o faci, nu mă contrazice), că n-ai timp de Facebook, tu nu stai ca toți să emiți păreri, să faci glume pe pereți, pentru că tu ai o viață! Postezi muzică, pentru că asta spune despre tine că ai încredere în ceea ce asculți, că asculți muzică superbună (again, asta credeți tu și prietenii tăi dubioși, cu muzica asta fără versuri :))). Deși n-ai nicio poză de profil, nu shareuiești mai nimic, shareuiești muzica ta. Pentru că știi. Acolo self-esteem-ul e high, up in the sky. Nu îți pasă dacă pui și 3 cântecele pe zi sau că nu primești cine stie ce like-uri (și ai vazut, da, că nu primești? I rest my case!), pentru că tu ai superîncredere în tine când vine vorba de muzică.

La mine e altceva. SHARE-ul meu de încredere (nu stiu cum să ii zic, selfie-share? Worthy-share? Totem-Share? Best Share Of Me?)  e că am niște umor. Arunc un ochi pe perete, las marfă bună pentru prietenii mei (și pentru stalkeri. Om avea și noi doi, mă, stalkeri? La fel de dedicați cum suntem noi cu oamenii? Ce mi-ar plăcea! Măcar unul, să-l împărțim!). Texte întregi sau copy-uri la poze, muzici, evenimente. Shareuiesc cel mai des lucruri în care am incredere. Litere și niște umor.

Și tot așa. Un om care se crede frumos pune selfie-uri cu el.
Un om îndrăgostit pune chestii cu perechea.
Un om care se crede boem scrie poezii.
În
fel
și fel
de rânduri
dubioase
cât să
iasă
de-o
lirică
ce prinde la femei
frumoase.

SHARE-ul e momentul tău de singurătate petrecut cu alături de printre alți oameni singuri. Reprezintă cele 15 minute de celebritate. Once in a lifetime? Ce prostie. Acum poti să fii celebru în fiecare zi, câte 15 minute, pardon, share-uri pe zi. SHARE-ul e confirmarea că ești misto. E apartenența la un grup. Uite, nu esti singur! Ai făcut deja un like. Două, trei, patru? Mamăăă! Pâna și tipul cel drăguț a dat. Ia să ii scriu dacă n-ar bea o bere. Neah, lasă. Mai bine îl stalkuiesc, să văd ce mai fac verii lui de-al patrulea, din partea fostei mătușe de la Călărași mutate la Turda… 🙂

SHARE-ul. Vestea proastă e că suntem sălbatici și străini. Vestea bună e că suntem mulți, ceea ce nu ne face mai puțin sălbatici, dar ne face mai puțin străini.