Gret.ro

Pentru mine, fotbalul înseamnă necunoscuți care se iau în brațe pe stadion. Pentru mine, lumea înseamnă necunoscuți care se iau în brațe pe stradă. De bucurie, de tristețe, de nervi, de vești frumoase sau degeaba.

Nu cred că mai e cineva care nu știe că am trăit minunea Liverpool – Barca pe stadion, în rândul 10. Nici nu știu ce să scriu. Mi se pare că am trăit o viață atunci, în ziua aia, o viață dintr-o altă viață, că tot îi place lui Purdel cu Universul și alte vieți.

Lucrez în presa de sport de la 19 ani. Adică 15 de muncă, Doamne, apără și păzește, d-aia mă culc obosită și mă scol și mai obosită. Bine, și că stau pe Netflix până dimineața, dar na. Așa. Și m-am învățat cu meciurile. Mno, echipe de start, net prost, trimite repede, pune întrebarea aia la conferință, fă poze cu bannerele să aibă ce pune băieții pe site. M-am mai dus și de plăcere, nu doar că asta mi-era meseria. La PSG ca să-l văd pe Zlatan. La Real, ca să-i văd pe Ronaldo și Zidane în aceeași echipă. La Milan, că eram în trecere. La Verona când au retrogradat. La Steaua Roșie – Partizan. La Barcelona, că, na, trebuie să îi vezi și p-ăștia. La Ajax de vreo 3 ori. Lalalalala. Lalala.

Dar n-am mai trăit de mult, de când băteam stadioanele pentru Rapid în liceu, demența de pe Anfield. Am fost posedată. Am băut, am urlat, am făcut cruci, m-am rugat la oricine și la orice, am promis, am simțit cum miroase gazonul proaspăt tuns înainte de meci, am făcut ca toți dracii. Și m-am luat în brațe cu necunoscuți la goluri. Doamne, dacă nici asta nu e fericirea, nu mai știu care e.

Bine, eu cred că am și o problemă cu ținutul în brațe. Cred că îmbrățășările sunt cel mai intim mod de-a te apropia de cineva. Eu aș sta așa, cu orele, în brațe cu cineva. Cu un câine. Cu un el. Cu un stadion. Cu un castron de orez cu lapte. Cu un prieten. Cu mama. Cu un dragon. Sau cu un necunoscut pe stadion, care are lacrimi în ochi pentru niște tâmpiți care aleargă după o minge.

P.S. Și niște lucruri fotbalistice, mai puțin muieristice, că poate vreți să știți și tehnico-tactic cum am văzut meciul:

• Klopp a văzut TOATĂ încălzirea echipelor de la mijlocul terenului, cu spatele la ai lui și cu ochii doar pe Barcelona. Băi, dar a stat acolo nemișcat, ai lui puteau să se măcelărească în spate, că nu s-a întors.
• Messi și Suarez au fost cei mai huiduiți. Am contribuit și eu din plin.
• Cu o oră înainte de meci, bișnițarii dădeau bilteul cu 300 de lire, sus, pe ultimele rânduri
• Se bea bere la stadion, dar într-un local destul de mic și doar în el, cu paznic la intrare, nu ai voie să ieși cu berea din el
• Și se cântă pe repeat minunăția asta pentru Van Dijck
• Henderson a făcut ca toți dracii. Cum trecea pe lângă tribune, dădea din mâini să cânte și mai tare lumea
• Purdel s-a îndrăgostit de portarul Alisson, a zis că e drăguț
• Fanii Barcelonei cântau și ei la încălzire (că doar atunci i-am auzit), dar cântau melodii din alea puse la boxe, știți, Ariande Grande, d-alea, ce se pune pe stadion înainte de meciuri. HAHAHAHAHA.
• A fost foarte frumos și mai vreau.
• Cumpără cineva un rinichi funcțional să ajung și la finală?
• Mulțumesc!