De luni viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Am fost la Tanănana pe care îi iubesc (și n-o zic doar așa, că m-au invitat, deși, na, sinceri suntem), dar și pentru că sunt superdrăguți și m-au tratat cu țuică și informații de la sursă despre studioul de videochat de sub ei. Nu știu ce mă mai chinui ca proasta să creez, să lucrez, să fac bine, când fericirea e la 3 pași de metrou Victoriei. Glumesc, mamă, glumesc, deși oricum nu înțeleg rudele ce anume exact fac eu, ce prostie asta cu digital, content, story-d-astea.
So. De 3 zile sunt în depresie, când întreabă careva ce zi e azi, răspund doar cu “e a doua zi după ce-am fost eu la radio” și am dat pe Instagram și primul meu GIVE AWAY. OMG, ce emoții, ce-am gândit-o, ce mare m-am simțit. Am dat caserole de dovleac copt adus de la mama de la țară duminică. M-am simțit ca o divă, cred că așa se simt și ele când împart săracilor rochii Gucci și pantofi Alexandrion sau cum se numesc ăia.
În fine, mai e dovleac, că se pare că FANII mei nu s-au aglomerat să vină să-și revendice marele #GIVEAWAY, dar plusez acum, așa, din mărinimia inimii mele, și cu niște brânză de la mama, tot de la țară. Cu plăcere, așa sunt eu un om bun, divă în devenire, influnceriță de ouă de bibilici, dovleac copt și 3 borcane cu ciorbă de burtă.
Așa. Deci, am fost la radio și trebuie să vă povestesc reacțiile, c-au fost superbe. Pe puncte, cum îmi place mie:
- Foarte mulți din Craiova mi-au scris și mi-au mulțumit pentru accept. Multe bancuri și poze cu flori care mișcă am primit. Le-a plăcut că am zis când m-a întrebat Vlad ce echipă mi-e antipatică total:
– Steauaaaa!
– Care din ele?
– TOATE! - Foarte mulți steliști nu au fost fericiți (și nu s-au simțit bine), așa că mi-au urat din alea, de suflet, nu se pot reproduce pe post.
- Prietenii au fost superdrăguți, dar suuuuperdrăguți, și m-au îmbrăcat în complimente:
– Băi, ce voce mișto aveai. PARCĂ NU ERAI TU! - Sebi mi-a trimis o geacă de piele de la o fostă de-a lui (am voie să zic asta, Sebi?), mă rog, nu e Sebi, să-i spunem… Alex, ca să mă îmbrac și eu frumos la radio. Nu i-am mai dat-o înapoi. E ok, că mie îmi place să mă îmbrac de sinistrați.
- Mama nu m-a ascultat că avea ore la școală, ea e învățătoare, dar a fost ffff mândră de mine când a auzit că nu am înjurat, au fost 30 de minute grele, nici eu nu știu cum de nu m-am dat în spectacol.
- Rapidiștii mei (insert inimă aici) mi-au trimis emoticoane de toate felurile. Vezi punctul 1.
- O femeie m-a certat că am făcut reclamă, că m-am VÂNDUT. Nu-mi dau seama la ce, cred că era din Mioveni, că am povestit eu treaba aia când ne-au aruncat ultrașii de Mioveni cu oale și tigăi în cap pe stadion.
- Colegii mă tratează de parcă sunt o zeiță printre ei, muritorii de rând. Dar nu de la radio, ci pentru că mi-au f*(^*& un bilet de pariuri la Juve – Atletico iar azi, în loc să mă trezesc miliardară în euro, cum merit, m-am trezit tot săracă, în metroul de Dristor.
- Câinele Stalin al vecinilor de pe Paris m-a mărâit azi, deși ne iubim printre gard în fiecare zi. Se poate și pentru că i-am dat pâine azi de mâncare, nu oase, dar jur, Stalin, asta aveau la cantină, mă revanșez.
- Aseară m-a sunat un număr de Anglia, urlau manelele pe fundal și tipul de la celălalt capăt al telefonului insista să-i spun cine sunt, că el a sunat la fratele lui, de ce răspunde o p(*^ă la fratele lui. După încă 15 apeluri l-am blocat și sper din suflet să-și găsească liniștea și fratele curând.
Atât. Mai am. Dar nu am timp. Se pare că faptul că apari la radio nu-ți aduce și beneficiul de-a sta acasă și a primi bani din cer, lucru care mă motivează și mai mult să pun pasiune și ambiție în ceea ce fac. Loto, desigur, că doar nu mă apuc să investesc în muncă.
Cu drag,
Gretanănanaaaaaa
