Femeile Ioanei

Te trezești dimineața, iar n-apuci să te speli pe cap, cu o mână te speli pe dinți, cu alta tragi un adidas în picioare, cearcănele s-au lungit atât de mult c-arăți ca un ursuleț Panda și blugii ăia care ți-erau largi, acum abia îi închizi la capse. Chiar că ești o Panda.

Viață de femeie. Spală-te, dă-te cu ape micelare din izvoare atinse de aripi de îngeri, pensează-te, dă-i cu negru pe la ochi, ia-ți bluza aia la reduceri, și rochia, și sarafanul, schimbă-te că n-ai nimerit combinația, pune-ți mărgele, aoleu, unghiile, dă-le cu toți dracii, dă-i cu parfum că o femeie sexy miroase a vanilie și a primăvară când intră pe ușă, stai dreaptă și ieși în lume rugându-te să n-ai o criză nervoasă, din senin, că știți că așa facem noi crizele nervoase, din senin.

Este oribil să fii femeie. Nu greu, nu simpatic, nu lasă că merge. Este oribil. Există un miliard patru sute optzeci și nouă de opțiuni și conduite pe care societatea ți le bagă pe gât, altfel ești ultima pruastă de pe Univers. Și ok, refuzi una, două, zece mii, dar până la urmă tot cedezi. Ca să te simți frumoasă. Ce prostie!

Ioana a venit în viața mea într-un moment în care numai bine cu mine nu mă simțeam. Adică, orice zi din viața mea, pick one. Și cred că a tuturor femeilor. Haideți, nu săriți, că sunt orice pe lumea asta, dar numai feministă nu sunt, ba chiar nu mă omor după femei, că știu eu ce-au în cap, doar sunt una dintre ele. În fine, deci, Ioana.

Nu mi-e foarte clar să le explic oamenilor ce face. La prima mână, complet superficială, face poze, machiază, gândește concepte de fotografiere, te îmbată cu Prosecco și gata, a ei ești. Nu mai ai nicio problemă pe lume, ieși din studio cu atitudine de Beyonce și cu niste fotografii de mii și mii de like-uri, cereri în căsătorie, oferte de joburi, mailuri de la prinți arabi care vor să te cumpere în cămile. Tot pachetul.

Ioana face lucruri mari despre care nu vorbește nimeni. Aduce fetițe din sate și le mai ține câte o zi la ea să le dea încredere și farduri pentru acasă. Te bibilește cu orele până iese machiajul perfect, aruncă în tine cu sclipici, lumină și Prosecco, te ascultă și te cunoaște, regândește tot studioul ca tu să te simți ca acasă (mă rog, dacă ar arăta așa acasă la noi, dracu’, dracu’ ar mai ieși vreodată în lume! :)), și începe joaca.

Și știți pozele alea în care nu te recunoști la final? O prostie. La The Fab ajungi să te recunoști, de fapt, nimic nu te transformă, nu-i dă Ioana nici cu filtre, nici cu ruj în exces. Iar acum, în martie, s-a pus pe căutat femei-mame (pentru că #bebeToma, cel mai minunat bebe din viața mea și mie nu îmi plac copiii) și femei-antreprenor, pe care să le povestească în imagini din care la final toată lumea să zică:

– Măăăăăi, ce frumoasă m-ai făcut sunt!

Găsiți voi detalii pe pagina de Facebook a lui The Fab Studio și băgați cu încredere mesaje la Ioana. Dacă nu răspunde chiar imediat ori e cu Toma, ori e pe Whatsapp cu mine, mai la o dramă, mai la o poză, mai la un
– Ioanaaaaaaa, când mă înveți și pe mine să-mi pun chestii pă ochi?, că asta-mi aduce aminte de o răbufnire a lui Vlad, soț și tată de bebe Toma și unul dintre cei doi oameni pentru care există acest minunat site al lui yours truly, care mă vedea zilnic la ei la birou și se tot holba la mine, până n-a mai rezistat și:

– Auzi, tu te machiezi singură? În oglindă? Te rog eu, când se întoarce Ioana, roag-o să te învețe să nu te mai mutilezi singură.

Atât.
Te iubesc, bă.
Mai ai rimel d-ăla mic-mic, de buzunar?