Gret.ro

Am fost la munte și n-a fost atât de îngrozitor. Bine, n-a fost ca la MARE, dar am văzut cerul atât de aproape și mi-am pus dorințe pentru fiecare stea pe care am numărat-o, că mi-am pierdut răbdarea să mai aștept să cadă. 

Mi-am pus multe, multe dorințe și când am terminat am pus și pentru tine, că probabil ești mai tolomac și nu știi că poți să-ți pui dorințe chiar și pentru stelele de pe cer care nu cad, nu doar pentru alea care mor. Te rog să nu mă suni să mă întrebi ce dorințe. Te rog să nu mă suni, punct. Uite, asta o să te enerveze la mine, dar urăsc să vorbesc la telefon. E ca și cum mi-aș bate joc de litere, pentru conversații lungi și plicticoase. E ca și cum ai mânca roșii la cutie cu brânză topită, la folie, când ai roșii în curte și brânză de la Debbie. Nu știu de ce, îmi imaginez că dacă aș avea o vacă, ar chema-o Debbie.

Vreau să fii convins că sunt o prietena îngrozitoare. Pot să nu răspund cu zilele, ca pe urmă să mă întorc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Poate am dormit 3 zile. Sau poate am fost în Vamă. Poate am spălat 3 zile sau poate m-au răpit extratereștrii. You never know. Poate m-a uitat cineva în curte și am numărat stelele până când am terminat toate dorințele din lume. Plus ale tale.

Plâng des și m-apucă seara. Dorm rar pe acasă. Nu îmi place casa aia și curând cred că mă scoate doamna de la întreținere. Sunt veșnic cu ghiozdanul în spate, văd eu unde dorm la noapte. Sunt depresivă și mă apucă des pandaliile. Ca în ultimele zile. Nu știi dacă am murit sau am fugit la mare cu primul necunoscut care mi-a zis c-are cort. Sunt obsedată cu curățenia și te voi călca pe cap dacă intri încălțat când afară plouă. Nu-mi place iarna, așa că nu-ți face planuri cu mine octombrie – martie. Lasă-i pe prietenii tăi să creadă că sunt imaginară, că eu pe zăpada asta nu ies.

Mă scoți din casă dacă-mi spui că mergem la un concert cu versuri care îmi place. Sau la un meci. Sau la mare, dacă n-am plecat cu necunoscutul ăla cu cort. Am prieteni minunați pe care îi vei iubi, mai ales că vei vorbi mai des la telefon cu ei decât cu mine. Împrieteniți-vă, o să vă prindă bine la iarnă.

Mă duc la terapie și am fel și fel de teme trăznite, pe care le testez săptămânal. Pe mine, pe tine, pe necunoscuți. În 6 din 7 zile fac foamea, așa am învățat eu că ești frumoasă. Doar dacă ești slabă. Uneori mă îmbat și-ți spun vorbe dulci, a doua zi e posibil să mă fac că nu te cunosc. Mă plac toți părinții și eu îi plac pe ei. Cred că sunt un copil bătrân, aș sta oricând de vorbă la un vin decât la terase simandicoase, cu farfurii scumpe, din care sigur sparg vreo 3. Plus 2 pahare.

Îmi plac like-urile, deci selfieeeeeeeee și insta-story-uri. Pot să zâmbesc ca și cum sunt cel mai fericit om din lume și după 5 minute să urlu și să plâng căăăăăă vreaaaau acasăăăă! Visez tâmpenii și asta îmi strică toată ziua, de parcă nu era și așa stricată. Uneori pot sta și 2 zile supărată pentru un vis.

Îmi fac multe tatuaje și primesc greu critica. De orice fel. Dacă nu-ți plac, nu-mi spune, nu e ca și cum nu sunt programată iarăși în 2 săptămâni. Câteodată sunt homeless, cu șapca pe cap și părul nespălat, câteodată sunt fetiță, dar niciodată femeie. Lucrurile strâmte, well, mă strâng și tocurile le urăsc cum urăsc prima ninsoare din an. Și-a doua. Și-a treia. Și-a patra.

Plec și nu spun unde. Mă întorc și nu spun de unde. Te rog, fă la fel, urăsc oamenii care-și îngrădesc libertățile. Nu mă deranjează s-aflu dintr-un insta-story unde ești, să vii acasă după 3 zile. Doar nu intra încălțat și nu mă suna să mă întrebi unde sunt. Ai verificat insta-story-ul? Bun. Acum dă-mi și o inimă.