Un an de gret.ro l Băi, ce mișto și UNICI sunteți :)

Am intrat eu în cpanel să iau cifre de pe acolo și alte statistici și mi-am dat seama că mă uit ca-curca-n-lemne.

Că nu-mi pasă, de fapt, de ele și că habar n-am dacă-s mulți unici, neunici, pentru un site despre… mine 🙂 Și că de fapt oamenii mă interesează. Și am cunoscut niște oameni chiar mișto și unici. Mai puțin psihopatul, hello, psycho! Sper că te-ai mutat din țară.

Ce-am învățat dintr-un an de gret.ro:

Că mă bucur de el ca în prima zi, când scriam:
Am vrut sa imi fac un loc de joaca, dar niste oameni mari m-au luat in serios si m-am trezit cu site din ala pe bune, real, cu logo, d-astea: “Ca si asa nu citeste nimeni statusurile tale lungi, Gret!” Va rog, nu dati buluc, intrati pe rand, stati nitel sa iasa mama, ca mi-am luat banda din aia de saraci de 2 lei pe luna de la easyhost. Poate o sa scriu si lucruri serioase la un moment dat, care chiar sa ii intereseze si sa ii ajute pe oameni. Pana atunci asta e locul meu de joaca. Avem tobogane, terenuri de fotbal si m̶u̶l̶t̶e̶ toate dramele muieresti. Si o sa imi dau singura share-uri, iar asta o sa fie complet penibil.Ma rog.
Are bug-uri si spatii aiurea, articole lungi, printscreenuri din Paint, pozele apar ca naiba, e haotic si bipolar. N-are nicio strategie pusa intr-un ppt plicticos, plus 3-4 exceluri. Vrea doar sa existe si atat. Si sa fie nonstop pe i̶n̶t̶e̶r̶n̶e̶t̶ o insula . E asa, ca mine.P.S. 2 Love, Ioana The Fab Squad, Vlad Koob Hub și juru.ro, pentru ajutor, nervi tari, logo-uri, cafeaua aia bună de la voi și, mai ales, că știți voi parolele mele când le uit eu
Că în continuare nu-mi știu parolele.
Că error500 face parte din ce sunt, dați și voi refresh-uri când pică
Că oamenii nu m-au respins după ce-am declarat public și oficios că sunt medicație pentru o depresie care nu-mi dă pace, diagnosticată acum 7 ani. Ba chiar au fost minunați și calzi, ca biscuiții înmuiați în ceai 🙂
C-am întâlnit oameni care îmi scriu și îmi vorbesc așa frumos, că sunt așa mișto și adevărați. Și că sunt mulți.
Că e ok să ne doară, să facem prostii, să greșim și să spunem asta cu voce tare. Aia e, sunt un tăntălău, dar toți suntem.
Că nu mi s-a urcat succesul la cap.
Pentru că nu-l am.
Și c-am refuzat mezeluri și parizere la “bartere”. O, boy!
Că nu sunt blogger, sunt un om tâmpit care scrie și face tâmpenii
Că de la mare funcționez cel mai bine. Văăă roooog, trimiteți-mă la mare să scriu! ING CONT RO…
Că nu e ok să scriu unde stau. Hellloooo, psycho!
Sau să-mi mai las laptopul deschis la M60, cât mă duc la baie. Helloooo, psycho!
Că în continuare fac pozele în Paint și îmi pierd capul la montaj
Că “sărbătoresc” acest 1 an de gretro diseară la grupul de suport depresie și nu mi-e rușine să scriu că mă duc și că-mi face bine și c-am cunoscut și acolo oameni foarte mișto
Că am aproape 2.000 de oameni și pe Facebookul lansat luna trecută și nu știu, zău, de ce 🙂
Că sunt înconjurată de superoameni, ceea ce-mi dă speranță că nu mai iese PSD
Că am zile când nu vreau să fac nimic, să părăsesc patul, dar mă gândesc că iaaar n-am mai scris și știu că-mi face bine și aprind laptopul și mă ia valul și mă trezesc și la mare, am uitat și de depresie 🙂
Că n-o să scriu niciodată pentru că trebuie, ci pentru că mi-e dor.
De voi, de like-uri, de povești, de litere, de mine