Gret.ro

Azi noapte l-am visat pe bunicul meu. Pe lumea cealaltă e ca la azil. Te plictisești și plătești o taxă. Te costă foarte mult șederea acolo, așa că el s-a combinat cu o altă familie, până ne strângem noi.
– Da’ de ce nu stai cu Bubu, cu străbunica, ai tăi?
– Că n-au bani necunoscuții ăștia doi și nu și-ar permite, așa că m-am mutat eu cu ei.
– Și ce se întâmplă dacă nu plătești?
– Ceva foarte rău.
– … mai răud decât moartea e ce?!
– Dar eu nu d-asta am venit, ci să te întreb dacă ai bani să-ți iei garoafe pentru coronița de final de an.
– Știi că eu nu mai sunt în școală și oricum anul ăsta nu merit, mai bine îl repet.
– Nu există așa ceva, tu să-ți iei coroniță, m-auzi?

Mă rog, și altele am visat cu el și Doamne, ce fericită eram să-l văd. M-am trezit la 7 și m-am mai culcat ca să continue visul. A continuat, eram în Safari. M-am trezit la 9, m-am mai culcat, am continuat, conduceam mașina cu el în dreapta prin Anglia și era fascinat de cabinele de telefon că sunt dinamoviste. Și tot așa, până la 12 când m-am despărțit de el și am coborât până la farmacie. În papuci de casă și doar cu card la mine, că doar trebuia să ies din bloc și să merg 0.1 metri.

N-aveau la farmacie rețeta, așa c-am luat turul farmaciilor din cartier. Înapoi spre casă, o femeie vindea flori pe bordură. Nu mi-am cumpărat niciodată flori, pentru că mă enervează la culme ideea de-a le omorî din curtea lor ca să ne satsifacă nouă o plăcere morbidă. Lăcrămioare și garofițe. Erau supersuugrumate, le-aș fi cumpărat doar să nu le mai țină așa gâtuite, dar n-aveam bani, doar card.

Femeia negocia cu mine, eu speram o minune în pijamale, am găsit-o, 12 lei făcuți mici-mici. Costau 20 de lei toate florile gâtuite. Nu am, 12 lei și trec mai încolo cu restul. 17 lei! Pe bune, nu am. 14 lei! Nu, în niciun caz nu lasă atât din preț, eu în niciun caz nu le lăsam acolo.

– 12 lei și un pachet de țigări azi sau mâine, că știi că te văd zilnic și-mi ceri. Mă apuc de fumat, jur, s-am să-ți dau mai des!
– Ia-le, domniță! Să n-arunci sârma, poți să-ți faci coroniță din ele!

Nu cred în coincidențe, dar azi în Dristor, am fost premiantă în pijamale și cu lacrimi în ochi până am ajuns acasă. Le-am tăiat sârma și am respirat și eu, și ele în bucătăria asta plină de poze cu tataie, luminițe și scrisori netrimise.