Am văzut ieri conferința lui Kovesi și m-a lovit: “De ce există o zeiță a dreptății, de ce e femeie?”. Bine, nu m-a lovit chiar de nicăieri, dar acum mi-am adus aminte. Am mai avut dilema asta cu Ovidiu, într-o zi de vin, dar n-am dezbătut-o foarte mult, ne-am luat cu altele, căci și el e depres special ca mine și aveam alte drame pe ordinea zilei.
Cumva le înțeleg pe zeități și rolul lor în societatea antică. Până la Themis. Bețivul e bărbat, Zeus e hăndrălău și el, că, na, înainte chiar nu era feminismul la modă. La frumusețe – o femeie, ok, zeul mării tot un bărbat în putere, că nouă ne place să facem plajă, nu să urmărim mersul bărcilor. Și nu mai știu care mai erau. Daar. Daaar la justiție au pus o femeie când s-a întrunit board-ul pentru decizia asta. Una bucată de femeie. Zeița Themis.
Dau copy-paste de pe interneți:
“Themis este în mitologia greacă zeița dreptății; ea poartă în toate reprezentările sale balanța dreptății. Este fiica zeităților Uranus și Gaia, adică a cerului și a pămîntului. „Themis” înseamnă „legea naturii” și era considerată personificarea ordinii divine, a legii și a obiceiurilor.
O faptă memorabilă a titanidei Themis este că a mijlocit pe lângă Zeus, în timpul potopului, să se liniștească și să aibă milă de singurii oameni care mai supraviețuiau, Deucalion și Pyra, nepoții ei, care au curățat de buruieni și au reaprins focul sacru. De aceea, această zeiță a fost mult iubită de grecii antici.
Simbolurile ei sunt balanța și sabia”.
În primul rând, nu înțeleg prea bine asta cu buruienile. Marea au curățat-o de buruieni? Focul sacru? Pe ape, în peșteri? În fine, eu sunt și tolomacă, nu insist cu asta.
Dar stau și mă gândesc cum au decis ei s-o lase pe-a mea să-și facă de cap cu justiția. Stătea el Zeus pe-o piatră și le vorbea apropiaților:
- Deci, băieți, pe ordinea de zi: justiția!
- Da, mister!
- Sabia. Cui să-i dăm pe mână sabia dreptății? Cine s-o mânuiască în luptă, cu putere și curaj, cineva cu reale calități de războinic?
- Clar, o femeie!
- Exact, o femeie, pentru că, desigur, femeile sunt născute pentru treaba asta, cu brațele lor minuscule și obsesia lor pentru greutate.
- Mai departe, mister! Balanța.
- Balanța, da. Cine e rațional, lucid, nu ia decizii cu inima, ci cu mintea? În cine avem încredere că nu se lasă influențat de sentimente, de emoții, de astre și Marte retograd?
- Clar, o femeie!
- Exact. S-o cheme cineva p-aia mică și fâșneață, s-o instalăm în funcție! Ah, și legați-o la ochi, să-i facem o surpriză!
Mă rog, dincolo de glumă (nu c-ar fi o glumă, dar așa SE zice când nu știi exact ce-ai vrut să faci), de aseară iar mă bântuie asta (mulțumesc, Ovidiu), cum de-au ajuns zeii să lase ceva atât de important pe mâna unei femei. Că, pe bune, emoționale suntem, cu sabia nu prea ne arde să mergem pe stradă, în teacă, pentru că ne place moda și nu se asortează cu nicio poșetă.
Nimeni nu ar fi avut nimic de comentat dacă puneau un bărbat să-i dea cu justiția în stânga și în dreapta. Așa era logic. Bine, bine, nimeni nu își pune problema nici de ce e o femeie. Nimeni în afară de mine și mulțumesc, Ovidiu, dar cineva trebuie să se gândească și la asta. Cu plăcere.
