Dragă Dumnezeu,
Iată, ne întâlnim din nou. Tu cu bățul ăla magic, noi cu duba, cu morții, cu povești cu merele. C-așa știi tu să rezolvi problemele. Dă-i cu apa și potop, salvează elefanții, doi câte doi. Na, să ne învățăm minte. Dă-i cu Iisus pe Pământ, să ne miluiască și să ne spele de păcate, ca ultimii derbedei ce suntem. Dar mai bine îl trimiteai la mall într-o zi, într-un oraș mare. Aveam noi grijă să nu-l ratăm cu duba. Mă bucur c-ai evoluat și tu odată cu noi, cuiele alea prea erau old-fashioned.
Cred că cel mai mult din toată cărțulia asta groasă îmi place treaba cu “după chipul și asemănarea Domnului”. O ador. Superb. Nu teroriștii, nu descreierații, nu psihopații au tras azi de volan în Barcelona. Dumnezeu a fost șofer, dar vestea proastă e că el nu moare, el se scoală mereu din morți să se mai urce și-n alte dube. Dacă o fi vreodată și invers în viața asta, abia aștept să mă vedeți la volanul unei dube, aruncând cu harpe în stânga și-n dreapta.
Și în astfel de momente, noi, trebuie să fim chiar fericiți, da pe bune, fericiți și să ni se ia de emigrat. Nu cred că micii din Piața Matache reprezintă vreo mare afacere pentru Dumnezeu când se visează șofer de dubă. Că lui îi place cu spectatori, cu show, cu orașe mari. Ba chiar m-am decis după seara asta, aștept cu interes alegerile, să votez PSD-ul cu șapte mâini, c-am de unde, sunt din Teleorman.
Am zis mereu și cred cu tărie că doar așa ajungi să nu te mai temi de moarte. Marea mea obsesie. Când n-ai de niciunele. Ai îngropat cam tot ce se putea, și oameni, și vise. Trăiești într-o țară proastă, ca vinul ăla de la bodega de cartier, mult și ieftin, în sticlă de Borsec, ca să te culce rapid la pat. Bani cât să te țină până la salariu, șefi de care să te plângi până vineri, când te pui în cap și verși un strop și pentru ei, Doamne-ajută, să le fie afacerea ușoară.
Eu n-am prieteni în Barcelona, am avut niște emoții în Stockholm, dar poate se mută și ai mei de acolo. La Bournemouth e ca la mici la Matache, no fun, no show, iar Parisul și-a luat deja doza, în plus Oana nici nu stă prea mult pe afară. Și pe Facebook nu se întâmplă drame prea des, doar dacă implică băieți.
Cu drag și mulțumiri pentru încă un pas spre vindecare,
Greta, Teleorman, ne știi, noi avem deja o grămadă de morți și ei sunt mai activi decât ăștia ca noi, aș zice vii, dar numai vii nu ne simțim.
