Gret.ro

Cică e azi. Cea mai tristă zi din an. Adică a treia zi de luni din ianuarie, așa pică. Cred că nu e chiar vesela întruchipată (mai ales că e iarnă, e gri, e luni, încă n-ai slăbit, abia ce-ai luat salariul și deja nu mai ai) dar cred că e zi tristă pentru oamenii veseli, nu pentru ăștia triști. Că noi pe soare, fericire, yolo și curcubeie pe cer, noi atunci ne ducem un pic dracului.

Presiunea. Pe mine presiunea mă omoară. Și cred că pe noi toți. Pe noi mulți. Presiunea care vine în cele mai greșite și mincinoase forme de pe planetă.

• • Presiunea de-a fi slab, frumos și cu gropițe. Că ăsta e modelul frumuseții. Să fii slab, să mănânci frunze, cu părul meu strălucitor și de-o veselie fără margini în selfie-uri mincinoase.
  • Presiunea de-a avea succes. Carieră înainte. Acum like-uri, inimi și reply-uri. Să fii căutat. Să fii alergat. Numai oamenii lame au timp. Tu ești foarte important și cool, așa că n-ai timp, frate, de nimic.
  • Presiunea de-a purta chestii de firmă. E altceva. Altfel intri într-un bar, altă atitudine ai când scrie pe tine Nike, Adidas, Converși. Ce? Cârpa asta? E veche, nici nu mai știu.
  • Presiunea de-a fi fericit PENTRU CĂ TOATĂ LUMEA E FERICITĂ, ție ce-ți lipsește?

Când e prea frumos afară sau miroase a mare sau au la ofertă Mateus la Mega și se fac planuri de vacanță. Când ai TOATE MOTIVELE să fii fericit și, ce să faci, nu ești. Atunci, atunci vine tristețea aia tâmpită că nu ești ca restul, că nu ești suficient de fericit, împlinit, slab, frumos. Că uite alții pot, tu de ce nu poți? Eu iubesc de nu mai pot vara și aș trăi într-o vară continuă, un august pe repeat, cu bronz, caniculă, seri în rochițe și furtuni care crapă cerul pentru o oră, ca apoi să miroasă a ploaie și a trotuare ude amestecate cu mirosul de tei. Dar cele mai mari tristețuri și căderi au fost vara sau măcar în zilele cu soare. D-asta azi mi se pare că e carnaval, e o zi prea frumoasă, chiar. Azi sau mâine sau într-o miercuri în februarie.

Pentru că nimeni nu se așteaptă să faci ceva. Nimeni nu urlă să fii fericit! Să ieși, să faci, să arăți bine, să zâmbești în poze. Nimeni, nimic. Nimeni nu e pe veselie în selfie-uri cu soare în păr. Nimeni nu trage de tine cu “hai, dom’le, pe afară, că e și păcat de ziua asta frumoasă”. Nimeni nu te face să te simți greșit, în plus sau pierdut că nu te distrezi, haide, distrează-te! Presiunea unei zile cu soare, cu mii de oportunități, cu terase deschise și prieteni adunați la hăhăială – când tu nu ai chef să ieși din pat, presiunea aia e de 1.000 de ori mai rea decât o zi gri de ianuarie, luni, când oricum nimeni nu are chef de nimic (nici măcar de sfaturi motivaționale, so help us God), toți cărăm sute de haine pe noi, înfofoliți în izmene, dar mai ales în gânduri, nu ne arde de #yolo și #havingfun.

Acum, na, azi indiferent de cum vă simțiți, chiar nu contează. Toate zilele sunt, în mare, la fel. Veseli sau neveseli, născuți cu tristețe în noi sau cu cărțile motivaționale la pat, avem nevoie toți de mas o menos aceleași lucruri ca să fim bine: 

• Să evităm pe cât se poate oamenii. Bine, nu chiar ei, ci ideile și idealurile astea fals răspândite în lume. Că există niște standarde de fericire și împlinire și ele trebuie atinse. Ya, rite.
• Un abonament la Netflix (plătit sau, clasic, făcut rost și shareuit cu încă 10 oameni pentru că sharing is caring)
• Să bei apă multă (ajută, măcar atât, că nu cred că rupem sala în două și nici pe #healthyfood)
• Un vin în minim doi (deși, dada, e super să fii bine tu cu tine, să stai singur, să te găsești, să fii vulnerabil și d-astea, dar mie sincer mi s-a luat până peste cap de binele ăsta cu mine și de 1 singur pahar de vin la spălat în chiuvetă, pe urmă)
• Un concert din ăla pe suflet sau măcar niște obsesii pe repeat în căști🖤
• Să-ți și mai scrie tâmpitul, nu doar să se uite la story, că nu mai aveți 15 ani să vă faceți curaj
• Să te sune mamaia cu video și să te întrebe ce-ai de gând să mănânci azi
• Și în general să nu fii singur, că viața asta e o prostie și n-are niciun sens, trece mai frumos cu niște oameni, povești, animăluțe în jur, ca în bancul ăla cu sexul, mai cunoști oameni, mai schimbi o vorbă 🙂

Haide, mâncați ceva bun (orez cu lapte, orez cu lapte, orez cu lapte), beți vinul ăla și mai scrieți-i și voi tâmpitului ăluia pe care-l căutăm în lista celor care au văzut story-ul, că nu e nicio tragedie să faci primul pas. Mâine murim și nu contează mare lucru din ce facem (adică nimic, nu contează nimic), așa că hai să facem tâmpenii, că ies povești mai bune când gândim mai puțin (adică deloc, hai să nu ne gândim deloc un timp, adică niciodată)!