Scena 1
Ana in fata unui calculator, cu picioarele sub fund si parul in coc prins cu creioane se uita si fumeaza in gol. Din cand in cand se roteste cu scaunul si numara oi.
O oaie, doua oi, trei oi. Un excel, doua exceluri, trei exceluri de oi. Un miel, doi miei, sase miei. Un berbec. Un bou! Un cretin! Un dobitoc! Un sinistru! Un pragmatic! Un corporatist. Un berbec idiot, prost si insensibil. Respira, Ana. O oaie, doua oi, trei o… ma f** in ele de oi. Cum cacat, ma, cum cacat sa se termine asa dupa 6 ani? Adica, ok, si eu simteam ca suntem gata, kaput, arrivederci, basta. Dar cred ca puteam sa o facem frumos, decent, treptat, in vreo 10 ani. Cat il tineam legat de calorifer. Si nemancat. Ei, asta e. Focus, Ana, focus. Si tu iti doreai asta. Suntem in regula. Suntem toti. Chiar toti, uite, ai un excel intreg de oi.
– Tu crezi ca viata e ca in filme? Trezeste-te, Ana, nu mai visa
– Nu stiu, ma, nu stiu daca mai cred, cu tine nu mai cred nici ca Pamantul e rotund daca mi-ai spune tu asta, dar vreau, vreau, VREAU! Trebuie sa fie o poveste d-aia misto. Si, frate, povestea ti-o faci, mi-o faci, ti-o fac eu. Nu o sa vina Sfantul Duh din ceruri si o sa ne bage in sedinta: “Coaie, de maine sunteti mai romantici!”
– Trezeste-te, viata nu e doar din povesti. Viata inseamna facturi, rate, parinti bolnavi, moarte compromisuri.
– Ieri tanti Felicia mi-a dat bomboane la posta. Era ziua ei si eu plateam facturile! Cacat. Uite. Poftim. Am o poveste. Plateam lumina si am primit bomboane. Doua. CU ROM!
Asa a decurs ultima noastra cearta. Dupa 6 ani. Sa-l f**. Nu ma pot concentra deloc, ma vor da astia afara daca mai stau mult cu ochii beliti in exceluri cu oi. Nu, ca imi trebuie o vacanta. Sunt libera, independenta si misto. E joi. O sun pe Teodora dupa-masa, plecam undeva in weekend. Ia, horoscopul ce mai zice. Hai, ma Universule, fii bun cu mine. Open. Ok. “Hey, Ana, this weekend you’ll find your TRUE LOVE. For that, you have to circulate!”. Muhahahaahaha! Asta e.
– Alooo! Luv, ce faci? Bine, bine. Trebuie sa “circulate” weekendul asta. Unde mergem? Jur, scrie la horoscop. Circulate for the true love. Scrie cu CAPS! Nu mi le scriu, ma, singura, de ce crede toata lumea asta? Pula mea. Mi se intampla pur si simplu. Pe mine Universul ma iubeste. Bine, suna dupa ce mananci. Eu caut loc de circulate. Eleno, asta e weekendul nostru, iti zic! Eeee, bine, esti pe stop, e weekendul meu. Si mai bine!
Stiu! Sighisoara! Mereu mi-am dorit sa ajung la festival. Caaacaaat. Caaacaaaat. Caaacaaaat. A fost weekendul trecut. Stupid, stupid, stupid. Nu puteam, frate, sa ma despart de Sorin mai devreme? Ah, omul asta imi manAna ficatii si dupa ce l-am trimis la ma-sa. Sa ii faca ea ficati prajiti. Ca nimeeeeni nu gatete ca ea.
FDJKSDJKSFHSDJKLFHSDJK. Aaaaaaaaa! 2007, 2007, 2007! E articolul din 2007, anul trecut a fost in weekendul trecut. Ia sa vad asta, hai, Universule, fii bland. Nuuuuuuuu creeeeed! Nuuuuuuuuuu creeeeeeed! E fix weekendul asta. Circulate. Gata. TRUE LOVE. Cu caps.
– Alo, Teodora? Sunt eu, da, de la circulatie… ahahaha!
Scena 2
Ana se mozoleste cu un tip dragut, tarziu in noapte, in fata unui bloc. Tipul e topit tot, Ana pare ca numara oi. Sau pahare. Imaginile sunt un pic neclare.
– Nu mai pleca la Sighisoara, facem ceva frumos weekendul asta.
– Mhm…
– Hai la mine, luam un taxi, si nu mai urci la prietena ta. Iti iei bagajele duminica de la ea. Mergem maine sa iti iei haine de schimb, ca si eu am de cumpa..
– Mhm…
– Hai, unde mai pleci tu, dupa atata votca? Macar nu conduci tu, nu?
– Taaaci! Taaaci! Prietene, cu tine iti trece orice chef. Pupa-ma si taci, ca ma faci cu nervii!
– Si ramai la mi…
O sa il omor. Parca si vad titlurile in ziare maine. Tanara frumoasa, desteapta si super amuzanta si-a injunghiat prietenul din copilarie azi noapte in capitala, sub privirile ingrozite ale vecinilor de la parter. “Dar nu va suparati, ce cautati la 3 dimineata pe balcon?”. “Frumos cuplu mai formau, se pupau atat de mult si de zgomotos”, vor spune oamenii astia, ca mi se pare ca vad niste draperii cum se misca.
Hai sa ne mai pupam putin si ma duc sa dorm, in 2 ore plecam oricum. Numa’ sa nu mai vorbeasca. Doamne, daca barbatii ar vorbi mai putin, si-ar trage-o mai des. Pai, cat m-a interrupt de cand ne mozolim de la petrecerea de la firma facem de 2 ori sex pana acum. De doua! “Inculpat Ana Constantinescu, ce motiv ati avut sa va injunghiati prietenul din copilarie in inima Bucurestiului?” “Eeee inima Bucurestiului, nu e chiar centru, dar ma rog”. “Rugam avocatii sa isi atentioneze clientul, aici nu suntem pe stadion, inculpat Ana Constantinescu!” “Ah, cacat, mai dureaza mult, c-am uitat ca azi e Steaua!” “Domnilor avocati!!!” “Bine, bine. Pledez vinovata, domule judecator, dragi jurati. Io credeam ca facem sex, el ma intrerupea din mozolit ca sa imi vorbeasca. Voia sa… puteti sa bateti cu ciocanelul de 3 ori in masa, pentru un effct mai dramatic? Nu? ok. Deci, eu voiam sa ne-o tragem, vedeti, asa mi-a zis la horoscop, iar el voia sa… sa… sa… (izbucnesc in lacrimi), sa mergem la shopping. De HAINE!!!”. Moment in care toti juratii ar fi inceput sa planga si ne-am fi strans toti intr-un mare hug de compasiune.
Doamne, ma mai pupa asta mult, ca cedez.
Nu, ca urc la Teodora, ma asteapta fetele, plecam la Sighisoara.
Circulate, circulate, circulate!
Scena 3
Ana in masina, pe bancheta din spate, ciufulita si adormita, face ochi. Si face spume.
– Caacaaaat! Inchideti lumina asta! Mi-e sete! Doamne, cum duhneste aici a alcool. De la mine? Ahahahahaha! Aveti niste ochelari de soare ceva? Doamne, opriti lumina asta, cat e ceasul?
– Buna dimineata, betiva mica, te numesti Ana, este ora 11 si dormi, pardon, zaci de 3 ore. Si grupul raspunde in cor: “Bunaaaa dimineataaaaaa, Anaaa!”
-Ssssssh! Grupul e rugat sa vorbeasca… ah… sssshhht! Dati mai incet lumina si sonorul. Apa aveti?
Dracu, dracu, dracu mai bea! Draaacuuuu mai bea in halul asta. Votca? Sa nu mai aud. 5 ani! Doamne, si cocktailurile alea. Petrecere la firma ne trebuia inainte sa plec eu la Sighisoara. Cand o sa dau eu acum peste Fat Frumos True Love asta mahmura si ciufulita. Ah. Idioten! AAAAA! Mihai! Ce-o face Mihai?
– Teodora, m-am intors cu cheile de masina in mana? TEODORA!!!??
– Ho, nebuno, ce urli asa?
– Mihai! Mihai! Unde e Mihai?
– Ahahaha, mai dormi nitel, e clar ca nu te-ai trezit.
– Am vrut sa-l injunghii cu cheia de la masina. Pe Mihai. Nu era de dimineata intr-o balta de sange, nu? Pula mea, mi-a facut capul vraiste!
Teodora, Dana si Ana, sora Danei, se uita la mine ca la o nebuna. Nici nu imi mai bat capul cu ele. La cat talking am facut azi noapte (in loc de sex, da!) cu Mihai, mai bine mai dorm nitel. Aaa, iata o benzinarie. Bai, mi-e sete, hai sa oprim sa luam ceva de baut. Doamne, cum se misca statiile astea de benzina, cred ca am atata alcool in mine ca o sa iau foc daca ma dau jos din masina. Dracu, dracu, dracu mai pune gura pe bautura. Ajung la casa. Cer un sandvis si un suc.
– De la rece, va rog. Pot sa platesc cu cardul?
– Sigur, ce fel de fresh?
– De portocale. Diiiiiiiing! Auziti, stiti ce merge cu sucul asta? O votca aveti?
– Eeeestiii nebuna, ai luat votca?
– Sssssh, dar de ce tipi? Sa fie in geanta, ca nu strica. In plus, era promotie, la sucul de portocale si sticlele de votca.
– Ce promotie, ma, ca le-ai luat separat?
– Nu, maaaa, daca iti iei votca pe langa sucul de portocale il faci pe vanzatorul cel dragut sa iti zambeasca. Ahahahaha!
Scena 4
Ana si fetele se plimba prin frumosul oras, se minuneaza de festival, mai stau la o cafea, mai o plimbare, mai o votca aranjata meticulos de Ana in camera darapanata din campingul unde sunt cazate. Dolce far niente.
– Teodora, mie mi-e cam somn. Ne-am “circulate” toata ziua, nu s-a lipit de nimic. Sunt obosita. Mai stam?
Fetele par si ele plictisite, s-au pus la cafenea, langa.
– Ba, si mie mi-e cam somn. Hai o melodie si plecam. Dupaaaaaa melodiaaaaaaaa astaaaaaaaa plecaaaaaaaaaaam! Danaaaaaa, heeeeei!
– Ssssssssssh! Ce cacat tipi asa, mor de cap!!!
– Nu ti-a trecut, ma, mahmureala?
– Ba da, ma, aia prima, da, dar asta e a doua. Ahahahaha
Nu ma trezesc bine din urletele Elenei, ca langa noi se posteaza un urias care o soarbe pe Teodora din ochi cu setea cu care sorb eu din votca asta.
– Helllo! How are you? I’m Bret!
Moaama, ce misto e votca asta. Ahahahahahaha. Ahahahaha! Teodora se uita stupefiata la mine. Bret nu intelege nici el. Bret sau Ionut, ca cine stie cum il cheama, e vraiste in capul meu. Ahahahahahaha!
– Ce-ai, ma? Ancs? Luv? De ce razi?
– Ahahahaha! I’m so drunk I’m starting to hear things in English. AHAHAHAHA!
– Actually, I’m American. You’re not so drunk.
– American? Not so drunk?! OMG, Teodora, we need another glass. NOW!
Ma mai distrez un pic in capul meu, cat timp astia doi vorbesc pe fundal. Bret e american, e in Corpul Pacii, a venit aici cu mai multi straini in turul Europei. Nu vrem sa bem ceva cu ei? Sunt adunati toti intr-o casa.
– Claaaaar vrem! Esti nebuna, tocmai mi-a zis prietenul nostru Bret ca nu sunt nici pic beata. Pai, d-asta am venit eu la Sighisoara? Ce le spun eu oamenilor la Bucuresti? Cum a fost, Ana, in road-trip? Bai, sambata seara nu m-am imbatat si am dormit. Hai sa mergem. Danaaaaa! Iuhuuuu! Anaaa! Mergem, corpul pacii, bem!
Plecam cu noul nostru prieten Bret sa bem. Fii bun si bland, Universule, si nu il face pe Bret sa fie my True Love. Circulate, circulate, dar nu imi place de el. Aaa. Cacat. Si nici Mihai! Gata, gata, nu mai vorbesc urat.
In hambarul asta mergem noi saaa beeeem? Ooookei!
Scena 5
Casa derapanata, mai ca sta sa cada. Dar simpatica inauntru. Cu lumanari pe jos, cu pufuri comode pe care sa te asezi dupa o zi de carat votca si suc de mere in geanta. Intram intr-un fel de sufragerie, in alte camere sunt sacii de dormiti ai strainilor.
– Auzi, Teodora. Te las sa te mozolesti cu Bret asta cat vrei tu, nu te mai bat la cap. Dar hai pana afara, ne luam si tigari, ca nu mai avem, facem si un pipi, mai pregatim si ceva bun de baut. Si apoi, Dumnezeu cu mila. Adica mila pentru Bret, daca aude ca esti pe stop. Ahahahhaa!
– Fuck you! Hai sa mergem.
Ne intoarcem dupa 10 minute, incep sa cred si mai mult in horoscop. True love n-a aparut, dar totul pare un “circulate” urias. Se invarte totul, ca o piesa pe repeat, imi place. Sunt pe puful meu, ascult muzica usor si arunc o privire in jur. Bret o tine pe Teodora de mana si o ajuta sa coboare scarile. La final, ii saruta mana. Coaie, esti nebun? Ce gest frumos si atat de natural i-a venit. Parca face asta de cand e lumea. Salut, numele meu e Bret si sunt de meserie pupator de maini. Iar o dau in visare, dar am o stare de bine, mi-a clatit sufletul gestul asta mic si neobservat. Ma uit la mainile mele si zambesc. Teodora e o finuta, are degete subtiri, pare mereu scoasa din cutie. O stiu de cand eram clasa 1, e cea mai buna prietena a mea, stie tot despre mine. Parul intins perfect, fata cristalina, zambet suav. Eu mai din galerie, ca sa zic asa. Injunghii barbati cu cheia de la masina. Pentru ca vor sa ma duca la shopping. Imi dau cu buzele peste maini, ma pup singura, si teoretic, si practic. Yap. Exact cum credeam. Şmilgher pur, frate.
– Salut! Ce faci? Eu sunt Jack!
Whaaaaaaaaaaaaaaaaaat? Unde se termina, frate, omul asta, mama ce inalt e! Si asta vorbeste tot in engleza sau a inceput in sfarsit votca sa isi faca efect? Focus, Ana, focus.
– A… heeei!
Blank.
Blank
Blank.
– Hei!
– Aa… Hei again?
– Ce faci? Vrei sa bem ceva? Sa vorbim? Sa luam aer? Mi-ar placea oricare dintre variante.
Si imi arata spre votca din mana. Duc mana spre geanta, cu greu, cu greu ma dezlipesc de ochii lui. Ei, nu o sa incep acum sa zic ca sunt cei mai frumosi din lume, pisici, niste ochi caprui, banali, doi! Dar ma ard, ma fixeaza, ma incalzesc. Da! Asta e cuvantul, ma incalzesc de parca e prima zi de vara la mare si miroase a melci, scoi… Bai! Ana! Focus! Ce-a zis? Ce faceam? Sa intoarca el primul privirea, ca eu nu mai pot sa dezlipesc. Daca nu credeam ca exista hipnoza, well, m-am convins. Bine, mai mult decat hipnoza, cred ca e votca. 40%. Aaaa. Votca. Aici eram. Deci, duc mana la geanta, nu ma dezlipesc de ochii lui si ii arat sticla. Ochii lui coboara pe mana mea si simt ca mi se furnica fiecare milimetru de mana dreapta pana la degete. Bun, nu se mai uita la mine. Ma avant sa leg si un raspuns:
– Pai, cu cine crezi ca vorbesti?
Rade. Perfect. Rade. E mai rau decat cu ochii lui caprui si banali. Rade si tot ce imi doresc e sa fi stiut si eu sa spun bancuri sa radem amandoi ca prostii pana ne raman maxilarele blocate si intram in istorie: “Cei doi prosti care au ras intr-o noapte atat de mult c-au ramas cu gura deschisa. S-a intamplat la Sighisoara. O romAna si un american, ar veni lumea sa ne vada ca la circ. Si asta ar putea fi jobul nostrum permanent. Ne dam demisiile si mergem in jurul lumii. Si vom fi obligati sa radem noapte de noapte pentru spectacolele de a doua zi. Prin contract! Ne vom lua concediu si noi, ca toti oamenii, concediu de sarutat. In care vom avea grija sa radem mai putin, ca sa nu ne incurce la pupat. Si vom fi, la propriu, gura-casca in jurul lumii. Ce frumos va fi”.
– Haahahahah ahahahahha hahai sa luam niste aer, facem o plimbare cu totii?
Strang din maxilare si usor imi aduc dinte peste dinte, cat sa ma intorc spre Teodora sa ii zic:
– Luv, eu plec!
– Unde, nebuno?
– Eeee, unde? Cu Jack?
– Cu cine?
– Cu Jooordaaan, Jack meet Teodora, Teodora meet Teodora.
– Hi, nice to meet…
– Eee, nice to meet you, ce atata protocolarie. My friend, ea e Teodora, prietena mea cea mai buna. Merge la sala, fumeaza mult si asculta muzica buna. Teodora, el e prietenul meu Jack, e american, ii place votca si… il masor din cap pana in picioare: blugi si tricou pe el, incaltat e, bun… si ii plac blugii, tricourile si incaltarile. Gata, acum ca stim tot unii despre altii, hai sa mergem! Danaaaaaaa, Anaaaaaaaa, noi plecam!
Vin si fetele langa noi.
– Unde plecati?
– Ei, unde, cu Jack.
– Cu cine?!
– Cacat, nu din nou!!!
– Hiii, nice to meet you! I’m Jack, Ana’s friend, and I desperate love all the jeans, t-shirts and… apparently all the shoes in the world, too.
– Heeei! Nu le spune totul despre tine, strici tot misterul. Hai, hai, hai sus, va imprieteniti voi la aer.
Iesim, in sfarsit, credeam ca nu mai terminam cu vorbaria. Ne strangem toti, Dana, Ana, Teodora, Bret, inca vreo 2 italieni si spanioli, nemti ceva. Whatever. Jack este? Este. Imi aprind o tigara si o savurez cu atata sete ca mi se face, well, sete. Jack imi intinde meticulos sticluta si face un gest galant. Imi zice ceva, dar nu il aud. Cacat. Ochii aia. Ii zambesc si iau o gura de votca. Draaaaceeeeeee!!!! Aproape ca mor. Mor. Am murit. Nu, nu, nu faceti misto, nu de la ochii caprui.
– Aaaaa, asta e chiar votca! Fara suuuuc muuuult? Bai Jack, era sa mor! Am murit? Teodora ma vezi. Iuhuuuu? Teodoraaaa? Te bantui sau sunt vie? Jack?
– Oo boy, ce-ai mai patit, luv?
– Jack, asta e votca!
– Pai, d-aici si vorba: “Ana, vrei o votca?!” Plus eticheta, vezi, mai vezi sa citesti, adica? Ahahahaha.
Ne urnim, plecam spre festival, spre Piata Mare. Inca nu sunt absolut sigura ca n-am murit. Tot ma tratez cu suc de mere, dar tot ma arde. Ma arde gatul de la votca, ma ard ochii de la Jack. Mergem umar langa umar, eee, bine, umarul meu langa cotul lui, ca e cam inalt, dar tot simt cum ma ard ochii astia ai lui. Din lateral, din toate partile. Ca sa uit de fierbanteala, vorbesc mult. Si el la fel. Vorbim despre orice, despre viata, familie, mAnare, ai lui, ai mei, ai altora. Despre tripul lui prin Europa. Despre New York. Despre Alexandria. Despre relatii, Univers si comedii proaste.
– Paaaaaul! Omg! Paaaaaaullll! Ana, el e prietenul meu Paul! TREBUIE sa il cunosti. Nu se poate, nu plecam de aici pana nu il cunosti. Paaaul!
– Poool, ce?
– Paaaul! (cu accent american), ma, Paaaul! L-am cunoscut la un hostel in Bucuresti. Uite-l, jongleaza cu focul.
– Aaa, acel Paul! Asta schimba tot, clar trebuie sa ne faci cunostinta!
Habar n-am cine e.
– Paaaaul! Ba, dar nu aude deloc. Aaaa, gata. Ne face cu mana.
Bine ca vezi tu ca ne face mana. Incerc sa sar ca pe arcuri sa vad si eu ceva din multimea in care suntem. Vad asa vag, doar ce se intampla pe sus. Confetti, artificii, focuri, oameni d-aia inalti pe piciorange – da, p-astia ii vad pana si eu. E o nebunie intreaga, arde si cerul, dar pe Paul tot nu il vad. Jack se sparge de ras langa mine, cum sar sa vad si eu ceva in fata.
Uhuuuuuuuuu! Ma simt prinsa de mijloc si ridicata in aer. Ma trece cu mainile lui inalte peste gat si heeeeeei, uite-l pe Paul! Ne face cu mana: “Jordaaaaan!”, “Paaaauuulll”, striga si nebunul asta al meu pe umerii caruia sunt cocotata. “Paaaaul!”, strig si eu si ma simt ca la nebuni. Oricum, sunt atat de sus, ca ma simt ca la 9. Si etajul, si spitalul. Paul ne face cu mana, noi ii facem cu mana, ma simt atat de fericita ca il vad pe Paul si ca el ne face cu mana inapoi. Mi se pare seara perfecta.
Jack da sa ma coboare de pe umeri, cu atentie ma rasuceste, ma rasuceste, ma rasuceste si in aer, asa suspendata, simt ochii lui tot mai aproape, si mai aproape si mai aproape, si mai aproape… si mi se taie picioarele In toata nebunia aia, cu artificii, cu Paul care jongleaza cu flacari, cu lumea aia magica, ca intr-un film d-ala prost, dar prost rau, Jack al meu, il sitit, Jack americanul, ii plac blugii, tricourile si incaltarile, Jack ma saruta.
M
A
S
A
R
U
T
A.
Scena 6. Scena sarutului.
Prieteni, bai prieteni. Tu, si tu, si tu, si tu, cel de acolo in camasa. Intuiesc ca iti plac camasile blugi si adidasii si tie. Deci, prieteni. Nu o sa incep cu dulcegarii. Ma cunoasteti deja, de cateva pagini. Stiti ca nu sunt vreo muiere innebunita dupa flori, inimioare si roz. Da-le in cacat. Dar, bai prieteni. Lumea mi s-a oprit in loc. Timpul e relativ. Timpul meu nu asculta ceasul. Imi ticaie inima intr-un zgomot in care se sparg valurile de stanci. Intr-un ritm in care fac dragoste doi amanti interzisi. Intr-o sincronizare in care danseaza doi indragostiti salsa la concursul final. Intr-un fel in care stii. Stii. Pur si simplu. Stii ca, oricat de prost ar putea decurge viata ta, oricate necazuri, inmormantari si despartiti vei avea, oricate raceli, pomeni si demisii, stii. Stii ca ai avut momentul asta.
Momentul asta.
Nu stiu daca perfect.
Cacat.
N-am stiut niciodata cu cuvintele.
Nu stiu cum sa descriu.
Moment din ala de stii ca nu ti se intampla de prea multe ori in viata. Spre deloc.
In care totul e frumos. Perfect. Intens.
Nu stiu, frate, moment d-ala.
Bine, s-ar putea sa fie si de la votca.
Prea ma luase capul.
Scena 7
Ana intr-o casuta, asculta cum Bret zdrangane la chitara
Nu stiu cum am ajuns aici. De cand m-am dat jos din bratele lui Jack, merg teleghidata. Povestim in continuare despre tot. Ca doi prieteni care se stiu de o viata. Avem deja glumele noastre, ma imita cand imi dau ochii peste cap si a stiut din prima secunda sa ma citeasca. Cand sunt sarcastica, sunt sarcastica, nu trebuie sa ma mai explic. Mama n-a invatat asta nici dupa 23 de ani. Deci, unde eram. Intr-o casuta, stam jos si ascultam cum se canta cu chitarile. Bret a cerut si el voie sa zdrangane. Oooo, aplauda toata lumea, e seara perfecta. Americanii canta la chitara, Sighisoara e animata, noi suntem o gasca de italieni, spanioli, nemti, romani si Jack. El e gasca mea in seara asta.
Si-a desfacut picioarele si sta rezemat de zid, ca sa nu imi fie mie frig. M-a inclestat cu picioarele lui lungi si imi explica meticulos sa ma rezem de el, ca sa nu imi fie frig la spate. Ai, Doamne! Is this for real? Daca-l duc acasa la mama, asta innebuneste. E cel mai mare stres al ei: “Racesti la ovare, baga-ti bine tricoul in blugi!”. Mama, am gasit o varianta si mai buna. Un support misto, model american, innebunit dupa jeansi si tricouri. Teodora se uita cu piele zbarlita la mine. Fetele la fel. Muhahaha, le intreb daca le e frig. Si ii citesc printre buze Teodorei: “Sa te f**!”.
Mai cantam, mai povestim, mai aplaudam, ne mai pupam, mai avem grija de ovare. Se face dimineata. Decidem ca trebuie sa dormim. Noi plecam in cateva ore. Jack pleaca luni. Vine si in Bucuresti, sta o zi.
– Te sun cand ajung luni?
– Ihim. Eu-s la munca pana la 6.
– Ok, pe seara ajung cred. Da-mi numarul tau.
Caut in geanta. Scot cartea de vizita si i-o dau adormita, asta, aici cu cifre, asta e numarul.
– Ahahaha. Puhahahahaha! Pe bune ca imi dai cartea de vizita?
– Pai, ce sa iti dau?
– Ahahahahaha. Deci, stam in fund in casa asta plina de paienjeni si gandaci, e 5 dimineata, suntem nespalati, nedormiti si bem votca dintr-o punga si tu scoti cartea de vizita?
– Well..
Se uita la mine cu atata drag si atat de mandru, de parca am scos din geanta leacul pentru cancer, nu cartea de vizita. Da-l dracu de cancer, macar leacul pentru mahmureala sa-l fi inventat, ca deja nu e bine. Ne despartim ca trebuie sa plecam. Mi-e greu sa ii las ochii aia caprui in Sighisoara. Dar mi-e greu sa ii mai tin pe ai mei deschisi. Somn, deci!
Duminica o dorm toata ziua, ba in masina, ba acasa. Ies cu un prieten sa bem ceva, nu votca, ma, nu alcool iar!, dar asa e vorba in Romania. In 2005, centrul vechi nu era chiar centru, era doar vechi. Se reconstruia, se refacea, se renova. Mergeam pe langa o casa veche si la o fractiune de secunda, la un milimetru de mine, in spatele meu cade o bucata uriasa de tavan. In spatele meu. Milimetric. OOOOKEI. Asta e un semn, imi zic. Acum am scapat de moarte. E un semn. Se va intampla ceva frumos. Nu stiu, cacat. Cum cacat era sa imi cada aia in cap? Nu stiu daca muream, dar ma schilodea dracu’. Nici nu imi termin bine gandurile, ca imi suna mobilul. Celularul. Numar necunoscut.
-Heeeeei, Ana! It’s Jack!
E Jack! E un semn ahahahahaha. Comedie romantica? Beat this, ca niciun regizor nu facea mai bine treaba asta. Ahahahaa. E in gara in Brasov, a plecat mai repede din Sighisoara. Ajunge spre dimineata in Bucuresti. My friend, eu am serviciu maine, u know? Cand nu beau votca si stau in fund in case cu paienjeni cu americani cunoscuti cu 2 ore inainte, eu muncesc.
– Nu, ca m-am prins ca muncesti. De aici si cartea de vizita.
– Exact. Deci, maine la 6, ma suni si imi zici unde esti si eu vin sa te iau. Ca e mai usor asa. E bine?
– Perfect, te las, ca nu mai am cartel. Te sun de pe fix. Din gara.
– Bine. Ne auzim, te pup, pa.
Scena 8
Se face luni.
Sunt ca o floare la birou. Le povestesc tuturor despre Jack, prietenul meu, americanul, da, ma. Ii anunt ca ma vad cu el la 6, stiu toata povestea. Ce frumos. Fetele lacrimeaza pe la birou, barbatii sunt invidiosi. Ahahahahaha. De ce ti se intampla tie povestile astea, le aud pe muieri? Well, pentru ca eu ma duc la Sighisoara, frate, dupa despartire, dansez pe strazi si beau daca am chef, rad si port rochia aia din dantela cu adidasi. Nu stau in casa, nu ma imbrac in sacou crem, asortat cu pantofii cu toc si nu imi fac sarmale in cap, ca sa nu vorbeasca lumea. Pentru ca vineri am baut la petrecerea de firma, pentru ca d-aia e petrecere. Si am dansat. Si bine, m-am mozolit cu Mihai in boscheti, dar asta e alta poveste. Si voi ati stat pretioase, ati baut apa cu lamiae, n-ati socializat cu barbatii si n-ati participat la glume proaste pentru ca, vai, ce o sa creada lumea. Mue. D-aia.
– E materialul bun de povesti, d-aia! Ahahahahahaha!
Le raspund si ma urasc toate.
De la 5 jumate incep mistourile. Mai intra, mai baga un cap pe usa. Pe rand. Unul cate unul.
– A sunat, ma?
Se face 6. Ies la tigara. Dupa mine, toata firma, sa astepte momentul si sa faca misto.
– Hai ca nu mai suna
– Noi mergem la o bere, nu vii cu noi?
– Americanul te-a sedus si te-a abandonat.
Le repet cu o seninatate si cu o convingere ca:
– Ma-te-ria-lul. Materialul de povesti. Nu ai cum sa refuzi asa ceva.
– Ne-ai capiat cu povestile tale. Nu toate lucrurile trebuie sa aiba o poveste.
– Nu, normal, cand nu e material, nu e!
Se face 6 si 10. Si 11. Si 12. Si 13. Si 14. Si 15. Si 16. Si 17.
Sunaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
– Alo?
– Ahahahahahahaahaha!
– Jack?
– Haaa! Credeai ca nu mai sun, este? Te-am lasat 17 minute ca sa fierbi.
– Sublim. Sa mai faci asta, a fost minunat.
E la KFC, la Piata Romana. Stai acolo, prietene, ca vin sa te culeg.
Ajung cu metroul, ma postez cu fata spre Victoriei, cocotata pe pervazul de la metrou, cum cacat ii zice. Stau, stau, stau. Trec 10 minute. Nici urma de Jack.
Stau, stau, stau.
Imi trece prin cap sa ma intorc, cu fata spre KFC.
Pe pervazul celalalt de la metrou, cu fatza spre KFC, fix in spatele meu la 2 metri, astepta Jack. Care se intoarce si el odata cu mine.
Ahahahahaha. Radem ca doi prosti. Puteam sa stam pana maine unul in spatele altuia si sa nu ne mai vedem. Mergem sa bem ceva la Motoare. Povestim ca aceiasi doi vechi prieteni care stiu totul unul despre altul. Inclusiv chestii picante, ca purtam blugi, tricouri si, da, incaltari.
– Eu o sa plec maine la Budapesta si de acolo in Grecia cateva zile. Am avion de intoarcere din Atena – New York luni. Ma gandeam ca
– Ihim
– As mai ramane o zi in plus in Bucuresti, daca stau maine, imi arati pe aici?
– Clar. Sun sa imi iau concediu!
– A, CONCE…CE?
– Alo, Ovidiu, pot sa imi iau concediu saptamana asta?
– Aaaa, buna seara si tie, Ana. Poti, normal, stii ca e mai liber acum in perioada asta. S-a intamplat ceva?
– Aaa, nu, adica nimic rau. Dar mai ramane Jack si fac pe turista si eu.
– Ana, esti nebuna! Vezi ce faci, nu il cunosti pe omul asta. Iti dau si 2 saptamani de concediu, dar nu fi nebuna.
– Deci, concediu, trec daca e ceva, ma suni.
– Nu, tu ma suni pe mine. In fiecare zi, dai un semn, sa stiu ca esti ok. Bai, Ana, tu stii macar daca asta e numele lui…
– S-a rezolvat. Eu am toata saptamana concediu.
– Are you for real? Cum cacat suni de la bar si iei concediu. Pe bune? Asa se face in Romania?
– Am un sef tare misto si in perioada asta nu e asa nebunie. E ok. Suntem turisti, deci. Hai sa luam bagajele.
– Ce bagaje?
– Ale tale, sa le mutam la mine. Doar nu o sa stai la hostel.
– Nu esti sanatoasa la cap, stai, ma, abia ma cunos…
– O, nu din nou, nu mai pot sa trec iar prin asta. Mergem?
Ajungem acasa destul de tarziu. E seara d-aia misto de vara, draperiile flutura in geam cand descuiem usa. Jack isi arunca rucsacul pe jos. Si ma pupa. O. D. O. A. M. N. E.
E un pic stingher, ma intreaba unde isi poate lasa lucrurile. Prietene, fa-te comod. Unde vrei, cum simti nevoia, stau singura. Inainte de toate, musai trebuie sa imi fac un dush, ca nu ma mai support, dupa drum, trenuri si case cu paienjeni.
Intra in baie si mie mi se pare ireal. Stau si ma uit in gol, aud apa curgand. Pe bune? Am adus un strain la mine in casa? Ahahahaha. Ii vad chilotii aruncati si sunt rupti. Dar rupti rau, a ramas doar elastecul de ei. Draceeee, ce boschetar am adus in casa, ahahahahaha. Sunt cu capul. Ma orientez repede, daca e ceva, stiu exact pe ce veioze sa pun mana si sa le folosesc ca bata. Il bat de-l usuc daca se joaca cu nervii mei. Sau cu inima. Aaaaw. Rad singura de cat de siropoasa sunt. Se opreste apa. Iese in prosop. Ma pupa si uit de chilotii lui rupti. Facem sex si e perfect. Atipim unul in bratele celuluilalt. Dupa cateva minute:
– Chilotiiiiiiiiiiii!!!! Jack, chilotii astia merg direct la gunoi. Ma ridic si ii duc deja in cos. Doamne, maine luam altii!
– Ahahahahahaha!
– Razi tu, dar era sa te coste un sex nebun cu mine. Stateam si ma uitam la ei in timp ce te spalai si ma gandeam cu groaza: ce-ai adus Ana in casa? Deci, ce-am adus in casa?
– Ahahahahahahaha! Scuze, sunt plecat de o luna de acasa, cu rucsacul in spate, am locuit 2 saptamani intr-un chibut cu evreii, am muls caprele, am secerat iarba, am trait asa cum au trait srtamosii mei. Am vrut sa inteleg, sa vad cum e, sa imi cunosc un pic radacinile si istoria. Dorm la hosteluri sau in saci de dormit in case prapadite prin Sighisoara. Am facut sute de kilometri pe jos. Pe bune ca razi de chilotii mei?
– Bine, ai dreptate. Dar prea erau rupti!
– Ihim. Si ziceai ceva de un sex nebun, daca uitam subiectul chilotii?
– Desi…
Si abia apoi ne-am culcat.
Scena 9
Se face luni – marti – miercuri – joi
Si luni am luat-o la picior, ca turistii in Bucuresti. Complet ametita si pierduta in spatiu, ne invarteam cu orele pana sa gasim ce era de gasit. Si, normal, era penibil sa intreb eu in Bucuresti, unde stateam de 4 ani deja cum ajung la Casa Poporului, de exemplu. Asa ca intreba el. Ca era american. Ahahahahah. Cu chiu cu vai ne intelegam:
– Ana, oamenilor le-ar fi mai usor sa explice in romana cum ajungem la Muzeul Satului
– Jack, le-ar fi, dar sa se invete cu limba. Mai exerseaza si ei, aia e.
Timpul nu trecea niciodata. Pentru ca traiam in prezent. Mi se parea ca sunt atat de ancorata la ce se intampla: ACUM – AICI, ca nu stiu cand se facea seara, cand schimbam metrourile, cand aveam timp sa tacem impreuna. Eu sa citesc, el sa asculte muzica in casa. Eu sa lucrez dimineata pe laptop, el sa isi faca de lucru. Era ceva firesc. Puteam sa tacem atat de intim impreuna!
Marti m-am trezit pe la un 8, am intins mana sa-l simt si… nimic. Patul gol, rucsacul pe hol. Whaaat? Nici urma de Jack. E, nasol. Se intoarce el. M-am mai intins nitel in pat. Nici nu atipesc bine, ah, cand e somnul ala dulce rau si suna la usa. Ma duc. Jack. Cu o plasa de cumparaturi in mana si:
– Ta-na-na! Ia niste flori!
– Prietene, unde ai fost, de ce suni la usa, era descuiata, din moment ce asa ai lasat-o!
– A, rite! Am fost sa fac piata, mai dormi ca fac eu un supermic dejun.
– Ai facut ce?
– Hai, ma, te dai din usa sa intru? Ia florile astea si lasa-ma sa intru. M-am mai si ratacit. Am gresit scara. Ce sa vezi, la scara de langa tine, la etajul 6, sta un burtos cu chelie. Nu l-am impresionat cu florile, vad ca nici cu tine. Le iei si tu, ca asa fac domnisoarele cand primesc flori. A. Si pari mai entuziasmata si tu. Hai, sususus, ma duc sa fac omleta.
Si am tinut-o in omlete, plimbari, muzee, un party la Teodora, citit de carti impreuna, ascultat muzica in casa, cantat si dansat in pielea goala, cumparaturi, piata, haine, chiar si chiloti noi. Am trait o viata in 4 zile. Aaaa, si gesturi tampite, romantice, citate din filme. La metrou. Eu si Jack. La un moment dat, asta intorcea capul ostentativo-agresiv dupa toate muierile. O data, de doua ori, de 10 ori.
- Bai, eu n-am o problema ca te uiti dupa gagici, apreciez, ne bucuram ca iti plac femeile, dar pe bune, o sa iti iei dracu bataie si nu stau cu tine la spital.
- Ma tot uit, Ana.
- Pai, vad. Problema e ca vad si ele si indivizii cu care sunt insotite.
- Ma tot uit si tot incerc, frate, tot incerc.
- A?
- Tot incerc sa gasesc una mai misto decat tine, ca atitudine, ca haine, ca par, ca femeie pur si simplu. Si sa-mi fut una. Nu gasesc.
- E aaaawwwww, nu mai rade de mine.
- Auzi, femeia asta misto de mine e moarta de foame. Hai sa mAnam ceva, mergem la Gregory’s, ca au fete frumoase la Victoriei, mai ales daca e chelnerita aia blonda. Poate avem noroc!
Si s-a facut mieruri seara. El isi strangea bagajele, mie mi se parea ca e o prostie, ca si cum ar pleca pana la Ploiesti, ce mare scofala. Si apoi s-a facut joi si l-am dus la gara.
- Prietene, vezi ca eu nu sunt cu despartirile, sa plangem, sa ne juram credinta si iubire vesnica. Nu ma uit inapoi, te duc, te las, ma duc sa mananc apoi, ca-s rupta.
- Nunu, asa e cel mai bine. Ne pupam nitel si apoi gata.
- Incepem acum cu pupatul?
- Fie, ca sa nu pierdem vremea.
Si dupa multe pupaturi, am plecat. Ne auzim, da un semn cand te ntorci de la Ploiesti. Nu imi mai adduce flori, da-le-n ma-sa. Pe final de peron, m-am intors.
- Haaaaaaaaaaaaaa! Te-ai intors! Si ai zis ca tu nu, tu Batman, tu nu te intorci!
- Fuck you! Ma uitam dupa tren, sa vad ca e ala de Ploiesti.
Si apoi am primit mailul asta:
Insert mail cu I domnisoara tu aici.
Ce plm mi-a scris asta, frate? I-au spalat prahovencele creierii, ce I domnisoara tu.
AAAAAAAAAAAAAAAAAAA. I MISS YOU! Ahahahaa! Ce bou.
Scena 10
Ana in oras, taxiuri si agitatie, nebunie de traffic, hot dogs.
Si au trecut 7 ani de la saptamana Jack + Ana de la circulatie = Omleta si muzee. Si votca.
Am iubit, am plans, am fost logodita, am anulat nunta, am mers la mare si la Londra, Grecia si Roma, mi-am schimbat jobul. Am trait, dar Jack mi-a ramas mereu ca o adiere calda de ochi caprui in capul. Nu, ca-mi bag picioarele. Si am plecat.
Mi-am vandut un rinichi si jumate de ficat, jumatea aia distrusa de votca. Si uite-ma la New Yoooork, New Yooooork. E vara lui 2015. Iau telefonul, cu cealalta mana fumez si imi cam tremura mana pe taste. Nu, ca sun. Sun si aia e. Nu imi raspunde, imi bag pla. Sunt la NY, vizitez, vad, traiesc americaneste 2 saptamani si AIA E. Nu am pierdut nimic. Ba chiar sunt mai castigate daca nu raspunde. Nu stau dupa fundul lui. Vizitez. Cunosc oameni.
Nu, ca sun.
Gata.
Sun sa nu raspunda si imi iese din cap.
Sun.
Suna.
Cacat, nu si-a schimbat numarul de telefon.
- Hello
Cacat, cacat, cacat.
- Hei, alo, hello, Jack? Sunt la New York, in fata unui KFC. Vii?
*** Poveste scrisa acum in jur de 5 ani si gasita prin mail, povestea unei prietene (ihim, am citit eu pe forum!) (nu, pe bune, nu e a mea!), bazata pe fapte suta la mie reale. Si de ziua ei, i-am scris o mica piesa sau cam asa ceva de teatru, ca sa o tina minte 🙂
