Gret.ro

Viața c-un anxioso-depresiv e groaznică, dar știm și noi. D-aia ne atașăm greu și stăm în relații cu frâna trasă de mână că știm că urmează momentul în care celălalt se prinde și începe jihadul. “Păi, știam că ești nebună, dar nu credeam că în halul ăsta”. Super.

Mi-aduc aminte de un episod la o conferință despre eșecuri, în care o tipă povestea că a fost cu un tip, s-a despărțtit și apoi A DAT DIN LAC ÎN PUȚ (cuvintele ei) și s-a combinat c-un tip care suferea de depresie și a fost îngrozitor, cel mai greu an din viața ei. Dar pe urmă l-a părăsit și acum e fericită. Doamne, recunosc, nu eram acolo, mă uitam live, că altfel mă duceam pe scenă, o băteam, făceam un apel să mă caute băiatul și apoi când ieșea din spital, o mai băteam încă o dată până o ascultam cu urechea. Adică, știți că sunt om bun și din astea, dar am și eu nervii mei.

Așa. Știu că suntem nașpa, dar nu e ca și cum ne trezim dimineața și zicem: “Heeeei, ce mi-aș dori azi să-mi doresc să mor, să fiu tristă, să plâng și să nu-mi găsesc sensul și locul în lume. Da, asta o fac azi, uite ce soare e afară și ce plan bun am!”.

Și facem multe mizerii, pe care oamenii care n-au problemele astea majore (că toți le avem, mai mici, mai mari) cu capul le consideră ca fiind lipsite de bun-simț sau ca și cum nu suntem oameni de încredere.

Cum ar fi. Pe puncte, că știți că-mi place cu punctele:

1. Nu răspundem la telefon
   Doamne, Doamne, Doamneeeeeee! Mie mi se scurge venele din vene când văd că sună. Înnebunesc. Știu sigur că iar trebuie să trecem prin și, ce mai faci, și small talk, și whatever, whatever. Plus că sunt atât de stresată și cu mâinile transpirate, că închid și habar n-am ce-am vorbit. M-ai rugat ceva? Mi-ai spus că e o greșeală pe site? Dracu’ știe, mă concenram să ne urăm de bine și să promit că bem cafeaua aia, sigur că da, și mie mi-e dor de tine, chiar mi-ar plăcea, haide că ne auzim. Vocea naratorului: nu, n-o să bem niciodată cafeaua aia!
2. Anulăm pe ultima sută de metri
   Adică, dăm țepe. Nu știu ce dracu am și eu în cap, că mi-e rușine de rușinea ăluilalt și îmi programez întâlniri așa, una după alta. Haha. Da, sigur. Știu și eu că n-o să merg, dar mă stresez până în ultimul punct, când dau un Whatsapp. A intervenit ceva, scuze, ne auzim. Ne auzim pe dracu’ să ne pieptene. Voi știți ce presupune o întânire? Spălat, îmbrăcat, vorbit, concentrat, dus cu metrou, întors cu metrou. Oribil.
3. Suntem sarcastici și uneori sărim calul
   Ne ia așa valul și nu prea știm să ne punem filtru. Facem o glumă, vedem că merge și pe urmă suntem de neoprit. Nu suntem nesimțiți, dar suntem sinceri și astea două se cufundă des.
4. Ne place să mâncăm singuri, cu youtube în față
   “Băi, dar nici la masă nu lași telefonul ăla? Stai cu grupul, Gret!”. Păi, mi-e rușine să ne uităm unii la alții cum molfăim, știți, că e awkwardness-ul ăla de moment, când îți cad chestii din gură, nu știi cu furculița și cuțitul, te ștergi cu șervețel așa, ca domnișoara, horror. Plus că nici nu poți să vorbești, că… mănânci. Dar Ricky Gervais nu te judecă, el te înțelege și te lasă să-ți înghiți dumicații liniștit.
5. Nu facem contact vizual
   Haide, haide, că nu suntem prost crescuți, dar e prea multă presiune și sunt prea mulți ochi. Ne pierdem și așa total, dar să te mai uiți și așa, ochi în ochi, păi n-aș mai ști nici cum mă cheamă.
6. Nu știm să spunem nu și tot vă refuzăm dulce, sperând că la un moment vă prindeți voi
   Nu, pe bune. Dacă de 7 ori din 7 întrebări spunem că nu avem timp, că avem altceva, că întreținere, lucru, zile de naștere, înseamnă că nu vrem. Nu vrem. NU VREM.
7. Evităm cunoscuți pe stradă
   Aoleu, am traversat pe cealaltă parte de mii de ori. Mii și mii de ori. Când mă văd cu un cunoscut, sunt total handicapată. Și nefericită. Că sunt urâtă, îmbrăcată urât, adidașii ăia murdari, zero încredere în mine. Ieri m-am văzut cu un prieten care era cu iubita lui, cred, iar la final ca să scap de discuția în care vorbeam oricum repede și fără punct și sens, am făcut ceva… penibil. L-AM PUPAT PE UMĂR, prin geacă. L-AM PUPAT PE UMĂR. Nu suntem nici f apropiați, dar ieri l-am pupat pe umăr. Doamne, apără și păzește! Apără-i și păzește-i de MINE!
8. Facem lucruri de rușinea rușinii voastre
   De multe ori zic ca alții, doar ca să TACĂ! Cred că aș fi în stare să mă și mărit cu primul tip care mă face cu capul și-mi vorbește mult. Dacă mă sună de 7 ori pe zi să mă întrebe dacă ne căsătorim, aș face și nuntă cu lăutari și brad împăiat, dacă asta ar opri calvarul.
9. Dispărem cu zilele din peisaj
   Zile, săpătămâni, luni. Depinde de perioade. Dar nu faceți asta despre voi, e despre noi. Ne reîncărcăm cu singurătatea pe care o urâm atât de mult. Dar na, din nou, nu e ca și cum ne trezim dimineața și ne zicem: “Heeeei, ce zi frumoasă e azi de stat singură și nerăspuns la mesaje. Hai să nu fie doar azi, ce mișto, o să stau 2 luni la pat și-o să îmi doresc să mor. Asta e!!!”.

Atât. Și nu mă mai sunați, că mor. MOR.
Cu drag și soare și fără sens pe lume,
Gret