Gret.ro

Îmialeargăatâteagânduriprincapșidoaromagiecredcăarputeasămăpotoleascăunpic.

O femeie vinde lalele la metrou, dar nu are lalele. O copilă la metrou mănâncă un covrig, departe de grupul de colege care își fac selfie-uri. Un bătrânel îmi cere 1 leu să-și ia o pâine. O fată e în gleznele goale, Afară sunt -7 grade. Societatea ne cere să fim frumoase, cu orice preț, Un gândac se plimbă pe birou. Alerg să-l prind prima să-l arunc pe geam, înainte să-l vadă Mișu să-l omoare. La farmacie nu au strugurelul ăla de buze. Un bărbat nu are suficienți bani să ia toată rețeta azi. O mama își ceartă copilul că îi e cald în metrou. Mă vezi pe mine că mi-am dat geaca jos? Câinele vecinilor nu e azi în curte.

Am nevoie de o magie azi în viața mea. O aștept. Azi. Nu vreau să fie o zi decentă, mai avem nevoie și de puțin sclipici, pe paltoanele astea negre și maro murdar pe care le cărăm după noi. Știu, știu, nu e correct s-aștept de la Univers, Buddha, Cel de Sus, Marte în retograd minuni, dar azi le aștept. Una. Să mai spele din gri-ul ăsta de pe străzi.

Îmialeargăatâteagânduriprincapșidoaromagiecredcăarputeasămăpotoleascăunpic.

Vrem să vii, să simțim un pic, mi se pare că iarna asta ne-a înghețat cu totul. Bine, eu nici nu mă omor după iarnă, poate e doar în capul meu, poate și vara alergăm după metrou, dar e mai ușor s-o faci în sandale. Un pic. Și nu-mi spuneți că muncă, make it happen, magia e în noi, că uneori mai trebuie să SE întâmple și lucruri bune, nu doar rele.

Să primești, în sfârșit, mailul ăla cu RE: în față sau un sms c-a venit mașina de spălat de la Emag. Să citești un Whatsapp tâmpit, să te ia cineva la dans pe trecerea de pietoni, să iei tu pe cineva la dans pe trecerea de pietoni. Să, nu știu, că eu azi aștept o magie, nu s-o definesc, dar o să știu când mi se întâmplă.

Îmialeargăatâteagânduriprincapșidoaromagiecredcăarputeasămăpotoleascăunpic.

Azi merg pe mâna Universului sau ce-o mai fi și ăsta care mă urăște, așa că presiunea e la el. Cred că s-a plictisit și el de aceleași zile, la fel, decente spre proaste, proaste spre imposibile. Uite așa, aștept să-mi pice din cer și nu mi-e rușine să cer asta, că prea am muncit mult să-l impresionez pe Univers și karmă și vai, se întoarce binele. Azi nu vreau să fac nimic, doar să aștept, să mă mâzgălească cu sclipici soarta, ca un copil care desenează o felicitare de 8 martie și lipește globuri sparte de la Crăciun pe toate părțile.

Îmialeargăatâteagânduriprincapșidoaromagiecredcăarputeasămăpotoleascăunpic.

Între timp, că știu că sunteți nerăbdători să mai știți de doamna D, e tot acolo, îi dau cu un tratament nou și mă simt un pic handicapată, cred că așa se simt analfabetii funcționali, că nu mi se leagă cuvintele în cap, cred că nici acum nu am sens, dar fuck it, nu trebuie să ai mereu sens, mi-e foame dimineața și seara că sunt la dietă, o dietă nouă și revoluționară, care presupune țigări și cafea, am citit 2 pagini pe 2019 dintr-o carte și am văzut filmul cu Sandra Bullock legată la ochi și am vrut să mă tund și n-am mai dormit o noapte după ce l-am văzut și nu m-am mai tuns, mi-e dor de Purdel, nu am apă în Dristor, mi-am luat un pulover cu spatele gol, mi-am reparat telefonul și cred că și voi așteptați magii de la 2019, haideți să le așteptăm împreună, anul ăsta e anul miracolelor, că doar așa cred că mai scăpăm de gri, de PSD, de selfie-urile proaste, kilograme și de iarnă.

Atât pentru azi, practic, nimic, dar mă întorc să tot nu fac nimic, doar să aștept.
Magia aia
care
o
să vină
azi.