Mereu i-am judecat pe oamenii care merg cu ochelari de soare iarna, dar azi urăsc atât de tare lumina, oamenii, scările, soarele și pinguinii, că-mi vine să mă leg la ochi ca Sandra Bullock și să merg așa prin lume. Iar m-am trezit prostuță la cap.
Mă întreabă Roșu ce fac, îi zic că răuț, sunt tristă în cap.
– Iaar, mă?
– …
– Zilele trecute erai bine!
Îmi vine să-i dau un pumn în cap, dar e la 10 minute de mine și mie mi-e frig. Pentru că sunt o superprietenă, îl întreb și pe el ce face. E răcit.
– Iar, mă? Zilele trecute erai suuuuper!
Îmi trimite semne obsecena pe interneți, eu îi urez la fel înapoi și ne împăcăm frățește, asta și pentru că avem regula să nu ne supărăm unul pe celălalt, cine se supără trebuie să îi dea celuilalt 50 de lei, așa că de câțiva ani nu ne mai certăm, ținem în noi, e grozav.
Și here we go again. Preconcepția asta de (*^&( că depresia e ceva ce poți controla. Cum adică ai apendicită? Păi, ieri erai în parc, bine-mersi, haide, potolește-te, e doar în capul tău, bea niște sunătoare, ce atâta te ții de burtă, auzi la ea, operație, oh, drama queeeen!
Mă enervează oamenii la culme azi. Mă enervează că te judecă dacă nu ești vesel. Dacă nu vorbești. Dacă ai o tristoșenie în cap. Haideee, mă, scapă de ea. Că ție îți și place să fii așa. Exact. E primul gând cu care mă trezesc dimineața, între două snooze-uri, ce mi-ar plăcea să fiu neplăcută și tristă azi, sigur asta m-ar face fericită.
Cred că ar trebui să existe pentru noi, câteva premii și medalii pe care să le primim în fiecare zi, așa cum uneori e un adevărat succes să te dai jos din pat dimineața.
- Că îți faci duș seara și nu te prăbușești direct în pat, cu tot cu geaca pe tine
- Că răspunzi la telefon și nu faci infarctul ăla care știi că o să vină într-o zi, dacă mai sună mult
- Că ai făcut small talk cu paznicul de jos și nu i-ai scos ochii cu o furculiță
- Că ai dormit 6 ore legate. Într-o noapte.
- Că n-ai dat o mie de mesaje după vinul ăla de aseară.
- Că te-ai spălat pe cap.
- Că ai patru zile legate pe ruta Dristor – Muncii – Iancului – Obor – Ștefan cel Mare – Victoriei fără să plângi în metrou. Patru, frații mei! 🙂
- Că n-ai inventat ceva cu o oră înainte de ieșirea aia cu prietenii.
- Că ai trecut pe lângă curțile vecinilor cu câini și n-ai furat niciunul (până azi)
- Că ai ascultat-o pe amica aia de 35 de kile o oră despre cât de grasă e fără să o lași cheală.
- Că ai reușit să meditezi via youtube 23,5 secunde neîntrerupte până să te ridici și să-ți bagi picioarele.
- Că ți-ai adus aminte să-ți pui șosete.
- Și să te machiez la ambii ochi, dacă tot te-ai apucat.
O să las aici doar 13, că e număr frumos, cu ghinion, cu depresie, cum ne PLACE nouă. Ideea să ne lăsați în pace să fim deprimați, că nici noi nu vă întrebăm în fiecare zi:
– Da’ ce-ai de ești fericit? Că ieri erai supărat că ți-a murit bateria de la mașină. Ciudatule!
