Ce bine de tine c-ai ramas mica, băi copilărie!
E o prostie treaba asta cu “om mare”, n-ai ratat nimic. Avem facturi de plătit și credite la bancă, avem tone de farduri în sertare, că nu mai poți ieși din casă în picioarele goale, două cozi inegale și c-o rochită dantelată aleasă de mama. De-acum ți le iei singură din șifonier, ce-ți pică în mână, că ai ratat cele 6458 de snooze-uri și iar întârzii.
Acum nu mai avem lectură obligatorie, avem mailuri obligatorii. Și programul de joacă ține 8 ore, dar ne jucăm cu ppt-uri, xls-uri, tabele… Bleah! Ah, și mai umblă un pic la povestea aia cu Feți Frumoși, că nu merg chiar așa pe stradă pe cal, toată ziua. Ne-ai creat o iluzie greșită, cum că Feții ăștia nu-și aruncă hainele prin casă și nu te enervează niciodată. Până la adânci bătrâneți? Hai, modifică un pic. E frumos, dar viața e făcută din mai multe iubiri adâncimi și mai puține bătrâneți. Să știi că nu toate suntem prințese și Prâșli cei voinici. Câteodată suntem răi, câteodată suntem răi. Uneori suntem zmei, alteori căpcăuni cu multe capete și asta e ok. Lasă-ne să trăim un pic, fără atâtea stereotipuri.
Băi copilărie, nici nu știi ce norocoasă ești. Trage cu dinții de laptele ăla cu cacao, nu-l da la schimb pe cafea încă. Mușcă din roșie ca din măr, cu ceapă verde și brânză, c-o să stai suficient la masă fandosită, cu o mie de furculițe la care să te uiți cruciș. Nu, pe bune că ne trebuie atâtea linguri? E o ciorbă, for fuck’s fake! Mănâncă toate dulciurile din lume, caloriile sunt încă departe, mai e până să-ți faci griji pentru ele.
Cântă fără voce “O vioară mică de-aș avea”, mare o să-ți fie jenă, că n-ai ureche. Urlă, urlă pe stradă și la școală cât te țin plămânii. Mare o se uite lumea la tine ca la o dementă. Și des o să-ți vină să faci asta! Stai desculță toată ziua, cu picioarele în țărână, tocurile sunt neplăcute rău și pantofii de nuntă sunt inconfortabili pentru Feții tăi frumoși. Joacă-te tot timpul. Tot timpul! Joaca-te “Țară, țară vrem ostași!”, până nu auzi de războaiele astea inutile din lume. Joacă-te De-a v-ați ascunselea, o să te ascunzi destul de lume când te faci mare, din cauza nesiguranței. Și toți trecem prin ea!
Păcălește-i pe părinți să nu mai stea peste program și pe bunici să meargă la mare cu tine, chiar dacă ei cred că nu mai sunt la vârsta de făcut plajă și costume deux-piece. Mai treci și pe la noi, ăștia mari, cool și responsabili, dar ia-ne de la zero. Învață-ne să vorbim din nou, să zicem mama și tata, și mulțumesc, și te rog, și sărumâna, și câți ani avem, chiar dacă sunt mulți, și pe cine iubim mai mult
Ce bine de tine c-ai ramas mica, băi copilărie!