– Hai, trezeste-te!
– Mhmm.
– TREBUIE sa te trezesti.
– Mai lasa-ma 5 minute.
– Vreau sa vorbim.
– N-a sunat nici prima alarma. Te rog, mai dorm.
– Hai sa ne jucam.
– Nu vreau, te rog, 3 minute
– Trebuie sa vorbim.
– Am vorbit si aseara.
– Ma plictisesc, trezeste-te.
– M-am trezit, gata.
– De ce te speli? Hai sa stam in pat toata ziua.
– …
– Nu are niciun rost sa te machiezi, esti urata.
– Te rog, ne vedem diseara.
– Anunta ca esti bolnava, dormi, esti obosita.
– …
– Iti vin urat pantalonii aia, te-ai ingrasat.
– Te rog?
– Degeaba iti pui margele, hai inapoi in pat.
– Ok, m-am intors. Now what?
– Ce sens are totul? De ce te chinui. Hai sa bem ceva!
– E 8 dimineata.
– Si? Ce-ai de facut azi?
– Sa muncesc, sa scriu.
– Ce naiba sa scrii, te tot lauzi ca scrii si arunci acolo 3 randuri in vant.
– …
– Si de ce muncesti? Nu mai bine mori?
– Cum am ajuns la asta?
– Ce sens are, de ce sa te chinui, sa te doara, sa iti dai cu fard. Murim si asta e, mai bine mai repede. Uite ce viata lunga te asteapta inainte!
– Poate o sa fie mai buna, fara tine.
– Hai, inchide ochii, mai dormi putin, o sa fiu tot aici cand te trezesti.
– Nu ma culc, vreau sa ies afara.
– Ca sa faci ce?
– Sa vad oameni.
– Ca sa faci ce cu ei?
– Bucati de fericire. O discutie cu sens, un ras, un selfie.
– Selfie-urile iti lipseau, te-ai ingrasat, esti o impostoare care pozeaza intr-un om fericit.
– Nu pozez.
– Ba da.
– Ba nu.
– Bine.
– Stii ce-ai putea sa faci? Sa plangi.
– Stau cu tine, dar taci?
– Nu te schimbi in pijamale?
– Nu mai vreau.
– Dormi imbracata, nu e ca si cum ar fi prima oara.
– Ce sens are?
– Asa, foarte bine. Inchide-ti si telefonul, trage draperia. Hai sa dormim.
– Nu stiu cine sunt. Ma incearca un sentiment de nu stiu ce vreau, ce fac, cine sunt si cum o sa o scot la capat.
– Ei, lasa. Dormi, bea ceva, ia niste pastile si dormi. Sau stii ceva? Ce-ar fi sa nu iei pastilele azi? Te fac ele pe tine?
– Nu le iau, dar hai sa vorbim. De ce esti aici?
– Sunt doar in imaginatia ta, sunt copilul tau.
– Si atunci de ce nu ma las sa ies din casa daca nu existi?
– Oh, dar exist.
– Nu existi, lasa-ma sa ma imbrac, sa ma machiez, sa ma duc sa vad oameni si sa rad.
– Asta nu se poate. Trebuie sa te arda, sa te doara, sa pierzi sensul si sa gasesti doar in mine consolare. Nimeni nu te intelege, eu sunt tot ce ai.
– Ma ridic, plec.
– Ca sa faci ce? Ca sa fii cine? Ca sa te prefaci o zi cand poti sa fii tu..
– … sa fiu eu si sa dorm? Sa ma uit pe pereti? Nu asta sunt eu.
– Hai, plange, plansul ajuta. Hai sa bem si ceva! Ia un somnifer, te ajuta sa dormi.
– E 10 dimineata. Cine ia somnifere la 10 dimineata?
– Oamenii care sufera si care stiu ca viata nu are niciun sens. Ce faci, iar te speli pe dinti?
– …
– De ce iti dai cu parfum, stai cu mine?
– …
– Uite, ti-am pus eu apa, tu ia pastila si hai la plans si la somn. Stii ca asta e cel mai bun mod sa treaca ziua asta. Cui ii scrii pe Whatsapp? De ce te plangi de mine? Eu fac doar ce spui tu. De ce intri pe Facebook? Ce sa vezi acolo? Nu lua pastilele, lasa-ma sa mai stau putin. Uite, doar azi. Anunta ca esti bolnava. Inchide dracu youtube-ul ala!
– …
– O sa te vada oamenii cu ochii plansi si negri. Ce-or sa zica despre tine? Greta e nebuna. Acum ce MAI are? O sa iti moara toti oamenii astia pe care ii iubesti. Esti singura. Esti urat…
– ….
– Te rooog, uita-te la tine. Hai sa dormim pana maine. Am deschis vinul. Doar un pahar cu mine, atat!
– ….
*Sunet de chei in usa.
In tramvai cineva imi zambeste si imi da locul lui pe scaun. Pe Whatsapp primesc o inima de la Emilia. La birou, oamenii zambesc, sunt colorati si se plang de somn. Azi mergem la proteste. La 12 iesim in strada. Depresia n-a ramas cu totul acasa, dar o acopera oamenii. Vorbesc tare, galagios peste ea. Se aude cafeaua cum se face. Usor-usor se ascunde intr-un gol al stomacului, acolo unde ar trebui sa se adune fluturii, nu bezna. Stiu ca o iau de la capat maine. Dar acum miroase a cafea si a oameni galagiosi si #taceunpic.
