Gret.ro

Tocmai am ieșit din spital. Am încercat să mă sinucid. M-am gândit la tine. Tu ce faci?

B e prietenul meu de vreo 15 ani. B e ca noi. Este un tip excepțional. Smart și funny. Superfrumușel. Empatic și inteligent emoțional. Ai ce vorbi cu el. Ai ce vorbi multe cu el. Toate. Despre viață. Despre nonviață. Despre dependențele noastre. Și lupta cu ele. Și Obregia. Nu îi mai spuneți 9, spitalul de nebuni. Este Obregia, spitalul de… sinuzită. Care sinuzită? Sinuzita asta de mai jos, care ne mănâncă. În diverse forme de dependențe. Este un gest supercurajos c-a scris despre asta. Jocuri, jocuri, jocuri. Pacanele, pacanele, pacanele. Scriu și eu de multe ori, să se indexeze pe Google. Jocuri, jocuri, jocuri. Jocuri!

B, ești o minune. Un exemplu și pentru mine. Mulțumesc că mă întrebi pe Facebook cum sunt. Mai des o faci tu, că eu sunt haos. O s-o mai fac și eu, că tare bine ne face să vorbim. Te iubesc. Rezistă. Rezistăm, ok? Te iubesc.

“Sunt dependent de jocuri de noroc. De pacanele adica, sloturi sau cum vrei sa le numesti. E prima oara cand o scriu si suna ciudat sa o vad asternuta in scris. Dar am zis ca ma ajuta sa scriu, cam la asta o sa folosesc postul asta, sa ma ajute pe mine. Ca un fel de jurnal al zilelor mele in lupta asta. Sunt la inceputul ei, dar simt ca de data asta pot sa o castig. Poate te ajuta si pe tine, daca o sa vrei sa cauti pe google dependenta de jocuri, pentru ca nu sunt multe informatii coerente. Doar din carti, niste informatii de la Armonia si reclame la Color Mind.

Eu am fost la Color Mind in terapie, nu imi dau seama daca au fost ei de vina sau eu care eram foarte obsedat de jocuri incat am tratat cu superficialitate terapia si intreg programul lor, ideea e ca am incercat sa ma sinucid in timp ce mergeam la terapie. Da, am incercat sa ma sinucid, am vrut sa imi iau viata din cauza aparatelor. Am considerat ca mi-am distrus-o singur si ca e cazul sa imi iau viatat.

Gresit! Foarte gresit, viata merita traita. Ca ne da suturi in coaie cand nu ne asteptam, dar o reactie ca asta schimba si lumea din jurul nostru. Al dependentilor de jocuri, scriu de multe ori jocuri si dependenta si pacanele, ca sa apara pe google. Ca poate cauti informatii si stiu sigur ca nu gasesti. Sa stii ca nu esti singur, asuma-ti ca e o boala. ca asta e o boala cronica. Ca o sinuzita care te sacaie constant, doar ca dependenta asta are puterea de a iti distruge viata. Usor ca nu iti dai seama, nu realizezi. Stiu, vrei doar sa te joci. Parca te cheama la ele. Si mirosul ala specific al salilor de jocuri, parca il simti in nara. Astazi castigi sigur, nu conteaza ca maine te intorci si pierzi iar.

Dar nu esti singur, ai prieteni. Cel putin unul apropiat, spune-i si suna-l cand vrei sa intri. Eu nu am facut asta, le-am promis ca o sa ii sun, dar nu am facut-o. Pentru ca astazi o sa castig si o sa recuperez tot. Nu o sa recuperezi nimic, niciodata. Nu ne lasa matematica. Cat ai asteptat linia aia de 7-ari. Ia vezi cam cati bani ai bagat pana la ei. Da lasa, ca iti mai da azi si o sa recuperezi. Nu e asa, nu merge asa. Stiu ca am fost si eu acolo, probabil inca sunt cumva, dar ma amortesc pastilele, sa ma ajute sa gandesc singur mai incolo. Stii, o sa fim dependenti toata viata probabil, ideea e sa fim abstinenti. E boala noastra, sinuzita noastra. Da, se trateaza, cu pastile si cu puterea noastra. Am ajuns sa gandesc asta dupa ce am incercat sa ma sinucid. 2 saptamani la Obregia schimba multe.

Mi-am distrus viata, singurel, apasand butonul de START, si poate rosie/neagra. Sau pe butoanele alea de miza, stii tu. Vin ei septarii aia sau mosii sau speciala aia care o sa iti dea totii banii inapoi. Sa stii ca nu ne judeca nimeni sau ne judeca oamenii care nu au ce cauta in viata noastra. Da, sunt oameni care ne iubesc si vor sa ne ajute. Suna-i, ca nu te judecata, iti promit ca o sa fie mai bine. Si recunoaste ca esti dependent, in primul rand tie. Da pe bune, nu asa de dragul de a o zice.

Eu acum incerc sa imi reconstruiesc viata, momentul 0, un nou inceput. M-au lasat fara nimic, doar cu datorii. Atat castigi. Am auzit pe cineva intr-o sala la un momentdat zicand “la astea castigi doar daca nu joci”, mare dreptate avea. Ma ajuta pastilele, ma tin departe de sali. Ma gandesc rar la ele. Dar ma gandesc. Ma abtin cand ma gandesc la ele, ma gandesc instant la cat rau mi-au facut si creierul meu le refuza. Asta ma bucura, as vrea sa nu mai calc niciodata in vreo sala. Sper sa reusesc. Sa fiu abstinent. Am fost la intalniri la alcoolicii anononimi, ei asa isi zic “alcoolic abstinent”, asta trebuie sa ajungem si noi dependenti abstinenti. Pot si eu, cum poti si tu. Nu exista grupuri de suport pentru dependentii de jocuri, mi-as dori sa pot crea unul la un momentdat. Nimeni nu ar trebui sa duca lupta asta singur. Stii, tu crezi ca poti. Dar nu poti, e imposibil. Toata nebunia asta o sa te duca unde m-a dus pe mine, la sinucidere.

Asta o sa fie povestea mea, de acum incolo. Zilnic. Pana o sa simt eu ca m-am recuperat cu adevarat si ca am o viata normala. Pentru noi dependentii de jocuri si pentru mine dependentul de jocuri. Care o sa fie abstinent de acum incolo”.