Azi ar fi fost ziua ta, generale. Azi sun acasa si nu mai raspunzi la telefon. S-au facut 6 ani de cand ai plecat, unde naiba ai plecat? Sunt la meci la Paris si nimeni nu ar intelege si nu s-ar bucura mai bine ca tine. Probabil ca, daca as crede in semne, mi s-ar parea ca tu m-ai adus aici, la primul meci de Champions League, in care vad si Realul nostru, azi, de ziua ta.
- Ne-ai invatat sa iubim fotbalul si ne-ai iertat ca am iubit Rapidul, nu Dinamo. Unde mai era farmecul?
- Ne-ai luat primul ceas de mana, din toate economiile tale de secretar de primarie.
- Ne-ai dat bani de nunta (eu am cheltuit deja 3 nunti si am mai scris despre tine aici) si ai platit blugii aia stramti, cand se purtau stretch-ul si platformele alea ingrozitoare, spre disperarea mamei.
- Ne-ai invatat sa fim cei mai buni oameni din lume (ma rog, de unii s-a lipit mai mult, dar incerc si eu, ma, incerc!) si sa iubim animalele. Toate.
- Ne-ai aratat cum se iubeste in #doi, valsand-o pe mamaia in casa pana in ultima clipa sau la nunta voastra de aur, cand i-ai scos jartiera cu dintii. Abia te-am adunat de pe jos, e greu la 70 de ani sa mai faci acte de romantism extrem.
- Ne-ai invatat sa jucam sah, ma rog, 2 zile, dupa te-ai lamurit ca n-ai cu cine. Am dat-o pe table si septica.
- Ne-ai aratat cum se bea vinul. Mult, cum sa se bea vinul? Mult si cu oamenii tai langa tine.
- Ne-ai invatat sa facem curat. Adica tu ne faceai curat, noi eram obosite. Tataie, nu e usor sa tii pasul cu viata mondena a discotecii din sat.
- Ne-ai dus la mare pentru prima data. Ai imbracat-o pe mamaia in costum de baie. Din doua piese!
- Ne-ai invatat sa dansam in #doi, doi pasi inainte, unul inapoi. Ma rog, cel putin ai incercat.
- Ne-ai cumparat televizor color, primul din sat. Ah, cum se strangeau toate neamurile si vecinii sa se uite la meciurile de fotbal in culori. Si cum ii disciplinai pe toti barbatii sa nu mai injure, ca-s fetele in camera.
- Ne-ai asteptat mereu cu flori, si iezi, si Revelioane cu salata boeuf. Multumesc, iti datorez si niste celulita. Mancam amandoi ca turbatii fara sa astepte sa decoreze mama platourile, direct din oalele de 30 de kile pe care le terminam pana la al doilea pahar de vin.
- Ne-ai iubit cand am plans, am suferit dupa baieti, am fumat pe ascuns, ne-am imbatat ca proastele cu bere proasta, cand am fugit de acasa si am inceput sa injuram.
- Ai cununat toti, dar toti tiganii din sat. Cand intru in Teleorman, unul cu vioara sigur striga dupa noi si acum:
- Nasicileeee! Ce face nasicileeee? Va canta ceva finutul?
Ne era rusine cand eram mici, acum am sta la povesti cu acordeonul lor infundat si cu tine, pana se face dimineata si ai pleca sa mai schimbi si alte vieti.
- Nasicileeee! Ce face nasicileeee? Va canta ceva finutul?
Oamenii ca tine nu dispar pur si simplu. O sa ne mai vedem noi. Nu imi imaginez altfel eternitatea sau ce naiba urmeaza dupa. Nu cred in rai, dar cred ca tu ai ajuns unde trebuie. Oamenii ca tine nu dispar pur si simplu. Pune vinul la rece, ca nu se poate sa nu ne astepti tu in usa, cu ochii stralucind, nervos pe Dinamo si pe vreun inger cu harpa lui facuta guler, din cine stie ce motiv, dar fericit c-au venit fetele acasa.
Nici eu nu cred in coincidentesi fac acelasi trist constat referitor la explicatia lipsei de reactie a “publicului (ca daca zic ale poporului, ca dvs, sar ca arsi patriotii cu ochelari de cal 😉 ) Nu cred, insa, ca cineva, oricine ar fi el si in orice colt al lumii ar trai, poate iesi singur din nisipurile miscatoare in care se afunda vazand cu ochii, daca tot ce face e sa urle si sa se zbata din toate puterileDi”mpotriva! Or, cand omul e convins ca nu are nimic de invatat de la altii, ia drept afront orice remarca, si continua sa faca ceea ce a mai facut, asa prost cum e, numai sa nu recunoasca ca greseste. Astfel, din greseala in greseala (dar cu mandria intacta!), victoria finala va fi de partea gropii de nisipEste verificat.
Offf, ce frumos! L-am vazut acum, dar multumesc ca mi-ai scris, e asa bine sa stii ca nu esti singur pe lume in prostia asta de viata 🙂