Gret.ro

Ești funcțional, spui da, spui nu, faci glume și bei cafea. Programezi ieșiri pe care ori le anulezi, ori nu apari, ori te duci și spui, da, spui nu, faci glume și bei cafea. Pleci acasă c-un selfie de multe likeuri, urându-te și mai mult.

D-afară funcționezi, ba chiar ești simpatic, înăuntru e iar beznă și nu doar că nu intră soarele ăsta de 20 de grade, dar te și enervează la culme. Soarele e pentru ăia fericiți, care au ce face cu el. Care au ce face cu ei.

Iar și iar și iar nu înțeleg viața zilele astea. Iar și iar și iar am picat și e picaj din ăla așa și așa, în care ești forțat să fii funcțional, deși capul te face cu capul. Cred c-am inventat înjurături noi în ultimele zile, că nu știam cum să-mi mai spun. Dar e mai ușor la persoana a treia.

Să vă povestesc.

Am o prietenă. Să-i spunem Mhhmm. Mhhmm are tot ce îi trebuie. E și drăguță și nu duce lipsă de atenție. E și smart, că d-aia e proastă la cap. Ăștia smart sunt cei mai periculoși, că sunt proști la cap. Lui Mhhmm i se spune nonstop că n-ar niciun motiv să fie așa cum e.

• Că uite ce frumos e afară. E o zi superbă!
• Sunt oameni mai rău pe lume decât ea.
• De ce își face rău? Păi, mno, nu îți mai face rău!
• Ai prea mult timp liber!
• Da’ ieri păreai chiar bine!
• Te alinți!
• Ai încercat să dormi cu tei? Nici cu lapte cald nu merge?!
• Sport faci?
• Ieși la aer, te ajută!
• Și să nu mai gândească așa, de ce te gândești la asta? Nu te mai gândi.
• Nu îți place ceva la tine? Schimbă!
• Fă o baie luuuuuungă!
• Așa e viața, cu bune, cu rele. Nu toate zilele sunt super!
• Așa, și ești depresivă. Dar nu te-ai învățat cu asta?
• Mai bine îmi dai mie banii ăia decât să-i dai pe terapie.
• Ieși afară, dansează, nu te mai gândi la asta!
• Pastilele sunt pentru cei nebuni, ăia cu probleme serioase, nu pentru tine.
• Poți să alegi să fii depresiv sau poți să alegi să nu. Știi poza aia cu ăla care pe dreapta are muntele, pe stânga…
• E doar în capul tău!

Dacă mai aud o dată că e fix în capul meu – spusă ca o încurajare, o să iau pe cineva la bătaie. Că, da, exact asta e problema. CĂ E DOAR ÎN CAPUL NOSTRU! D-aia e atât de rău, de neînțeles din afară, de fără soluție. Că e în capul nostru și e o luptă constantă să-l controlăm. Chiar și în momentele bune, ele nu sunt bune pentru că te trezești dimineața, iei o gură de aer rece și yay, dansezi prin casă. Ci că te forțezi, îți creezi toate condițiile, te asiguri că ai cafea, pui un cântec care îți place, deși capul îți vorbește urât. Doar că deseori nu câștigi nici momentele astea bune.

Deseori ești obosit și nu mai ai putere să te lupți. Îl lași să îți vorbească urât, să te simți urât, prost și ultimul om.
Deseori îl crezi și îi dai dreptate: “Așa e, n-are niciun sens, ce căcat e viața asta?”
Deseori nu tace cu nimic. Nici cu alcool, nici cu gălăgie, nici cu concert, nici cu cineva lângă tine. Pur și simplu nu tace.
Deseori e obișnuință. Deseori capul ăsta ticălos care te face în toate felurile e ACASĂ. Ți-a devenit deja acasă. Și mai poți dormi de 3-4 ori în vecini, dar știi că tot acasă te întorci la un moment dat.
Deseori îl și ajuți. Asta sunt eu 100%. De ce sa îl las pe el să-mi facă rău, când pot să-mi fac eu rău și să nu mai aștept încordată oare azi o să lovească? Oare mai încolo?
Deseori te urăști atât de mult că îl cauți tu, seara când ajungi acasă. Știi că nu ți-e prieten deloc, dar că e acolo. E la îndemână. Și el înțelege. Ba chiar sunteți de acord că, uite, și el te urăște, și tu te urăști. Și dușmanul dușmanului tău îți e prieten, nu?