Gret.ro

La noapte 3 devine 4 pentru că ăsta e felul Universului să ne spună: “Doamne, ce proști sunteți!”. Heeeei!

Când eram mică, eu chiar credeam că o oră dispare sau apare în plus, în funcție de perioadă, deci timpul nu era chiar așa ireversibil cum ziceau oamenii mari. Și asta însemna că nicio greșeală nu era chiar o catastrofă și mereu puteai să mai faci și altele și s-o iei de la capăt până când îți iese. Și pe urmă am crescut.

La fel ca voi, auzeam în casă că mâine dormim mai mult sau mai puțin cu o oră, deci nu doar că ora 3 devine 4 sau invers, ci efectiv era vorba de o oră pe bune despre care vorbim. 60 de minute de magie, în care orice e POSIBIL. De fapt, mai corect e că-n ora asta magică orice e PERMIS. Și pe urmă am crescut.

Abia așteptam ora de vară pentru că, hello, era de VARĂ, și pentru că ziua se lungea și asta însemna că stăteam mai mult la joacă și mai puțin la teme. Că se apropia vacanța, mai întâi aia de Paște și pe urmă aia lungă, de 3 luni, în care eram uitați la țară, printre copii, îndrăgosteli și cărți de porunci. Și pe urmă am crescut. 

Acum ora de vară e doar o oră în care ne agităm mai mult, stăm la birou și mai târziu, amânăm și mai multe lucruri și beri, că, uite, avem timp, abia ce s-a lungit ziua. Și deși știu că nimic nu se schimbă, de fapt, toul e o convenție, tot îmi fuge mintea la ora asta magică, în care 3 devine 4, orice e posibil și, mai ales, orice e permis, pentru ca duminică dimineață, o să fie doar secretul nostru.

Tu ce-ai face dacă ai avea o oră de care știi că n-o să-și aducă nimeni aminte? Ce-ai fura dacă știi că n-o să fi prins? Cui i-ai spune: “Te iubesc, bă tăntăloaico, dar te mai las puțin să te prinzi”, ce-ai mânca dacă știi că nu te gândești la diete, detox și drame și ce mesaje ai trimite, ca la beție, care știi că dimineață doar tu vei ști răspunsurile?

Ah, ce grozav dacă am avea o oră din asta pe săptămână. Măcar! Pe care doar noi să ne-o aducem aminte, în care să avem curaj să facem lucruri pe care le amânăm, de care ne temem. În care să fim cum vrem și să nu ne pese de oameni, de lucruri, de bunuri, de bani, de frustrări, de refuzuri, de pantofii cu toc și decolteul ăla considerat indecent de societate. Și în care să interzicem sutienele. Pe viață, nu pentru o oră. Bine, asta face din planul meu secret de-a salva lumea. Chiar cred că fără ele,  lumea ne-ar strânge mai puțin și viața ar fi mai frumoasă. Mai puțin dacă e ăla cu dantelă în forrmă de X de la Victoria să se vadă tatuajul și foarte scump și am deviat.

Bine, vorbesc la persoana 1 plural, ca să-mi fac mie curaj mai mult. Îmi place să cred că pe o scară de la 1 la Doamne, ce tăntăloaică!, sunt mai aproape de 1 decât de cât mă influențează lumea, astrele, oamenii, blugii mulați. Și că nu mai am mult până să nu mai aștept ora de vară să încerc să fac toate tâmpeniile posibile într-o oră. Și le fac și între 2 și 3. Și 9 și 10, mai ales înainte de cafea. Și 7 și 8 seara, pe autostradă în drum spre mare. Mai ales în drum spre mare.

Doamne, ce proști suntem, vorba Universului, că ne ferim unii de alții și ne lăsăm judecați, deși toți suntem la fel. Nu proști. Oameni.