OK e moartea și dacă mor mâine sper să spuneți orice altceva despre mine, numai c-am fost OK nu. OK e moartea.
Ne-a ieșit un prieten la date (yay!) (după 30 de ani, copii, asta e o realizare) și ne povestea că a fost OK. Că, mai rău, că tipa e OK. M-am trezit superîncântată și încurajatoare, mai ales c-o și știu pe ea, come on, A chiar e ok, mai ieși cu ea, nu fi pârci (ăsta e un cuvânt învățat sau inventat, nu îmi dau seama, de prietena mea imaginară și moldoveancă, E, și e de rău. Să fii pârci, nu moldovean).
Și OMG m-a trăznit Cel de Sus pe măsură ce spuneam asta. Că nu e OK să fii OK. Mă și gândesc cum ar povesti cineva după un date cu mine:
-E ok tipa asta (adică eu!) și are niște salopete foarte mișto (bine, p-asta am băgat-o de la mine).
Sau c-a fost un date OK. Adică, daaaat boring. OMG, sper că nu am făcut asta. OK, nu răspundeți :)) După 30 e o realizare (vezi mai sus) să-ți miști fundul la un date, dar să te apuci să mai fii și creativ.
Daaaar. DAR. Și pe el mi s-a pus pata rău, mai multe în Aș scrie ceva deștept, dar ______.
Nimeni nu vrea să fie doar OK în viața asta. Și nu geniu sau ceva. Doar prost. Sau foarte idiot. Sau foarte dependent de lalele, nu știu. Dar de ce vrei să fii c-un om OK? Dacă ți se pare că omul de lângă tine e OK, nu ești în relația care trebuie. Cum ar fi.
– Salut, el este A, e iubirea vieții mele, bărbatul visurilor mele. Da, da, e un tip OK!
Mă uitam într-una dintre nopțile insomniace la Eternal Sunshine Of The Spotless Mind și mi-a dat dreptate și Clementine, sufletul meu pereche din filme, după Șarlota, din Lost in Translation.
Joel: I had a really nice time last night.
Clementine: Nice?
Joel: I had the best fucking night of my entire fucking life, last night!
Clementine: Thaaaat’s better!
Mă rog, și asta se aplică și în afara relației, m-am pornit cu asta, căci v-am zis. Mi-am propus ca primăvara asta să mi se întâmple îndrăgostită. De ceva-ceva tot mă îndrăgostesc eu, chit că nu se mai fac barbați ca pe vremea lui Bravo (copii, asta e o referință editorială, despre o revistă din anii 90, cu mult înaintea erei voastre).
Adică pui OK la final de propoziție și gata, îți f&$e tot ce-ai construit până atunci.
- E un scriitor OK
- Arată OK cu dunga asta
- Gătește OK
- Îți stă OK rochia asta
- E un film OK
- Băăăăi, ascultă melodia asta neapărat!!! O am pe repeat de ieri, pentru că este… OK
- Și așa mai departe
- Plus, plus, plus preferata mea:
-Ce faci, cum ești?
– Uite, sunt OK!
Narrator: nu era OK
Atât s-a putut și azi. Consider că e un post OK, din care, fără legătură cu nimic, să rețineți că îmi doresc să vină vara, să mergem la mare, să fim super, nu OK. Mai sunt 123 de zile.
