Site-ul pe care nu se întâmplă niciodată nimic are un anunț de făcut: de azi chiar nu se va mai întâmpla nimic.
Pe puncte, că mi-e mai ușor (și d-aia mi-am făcut site, ca să-mi fie mai ușor, dar cumva așa le-a fost și mai ușor psihopaților să intre în viața mea și deja am unul, yours truly, aici de față, nu îmi mai trebuie altul):
1. Pare o victorie a psihopaților care în noaptea aceea fatidică mi-au provocat 345 de infarcturi (și n-o să povestesc) (mamă, glumesc, nu s-a întâmplat nimic, dramatizez de amorul artei), dar nu e o victorie a lor, ci a mea. Am luat-o ca pe-o lecție de viață: da, nu e cazul să vorbesc atât de sincer și de liber în fața lumii. Cine naiba e lumea asta? 🙂
2. C-ați fost și oameni mișto pe care i-am găsit prin gret.ro – așa e, dar n-a fost de ajuns. Șoc pentru stupida de mine, există și greșiți (și, mai rău, oameni care votează cu psd) printre noi și de oamenii ăștia nu am nevoie. Am deja unul în viața mea. Buună, Gret!
3. Generalitați nu pot să scriu. Mă cunosc. Ori sunt all in, ori deloc. D-aia e mai bine să închidem gret.ro (mă rog, îl las aici în aer, că și așa plătesc un hosting de săraci, you know my story). Îl las aici în aer, nu știu cât, dar îl las. Oricum am completat mereu la mișto căsuțele alea de SEO și de cuvinte cheie, e ca și cum n-ar fi.
4. Apropo de căsuțe… Cel mai tare mă doare sufletul nu că renunț la copilul ăsta născut pe 1 iunie (că știe el că nu-l omor, ci doar îl mult în offline și în privat), ci de oamenii pe care i-am f*$#^ la cap în toată perioada asta. Rău!
Juruleț și Vlad, cu pune butonul, scoate butonul, răsmută butonul, a picat errorul, și-a revenit errorul, ce e ăla cache, nu îmi pasă de căsuța aia de SEO, iar am instalat ceva, vreau coloane pe stânga, ba le vreau pe dreapta, ba hai să le scoatem, pune butonul, scoate butonul.
Dar ei nu se supără pe mine că mă vor bine și fericită și departe de demenți și găsim noi alte errori de făcut și în real life, că 500-le ăla devenise chiar boring.
Și mi se mai rupe inima în două pentru logoul ăsta minunat, love Ioana, și cea mai grea ședință foto din viața mea: de mâini, în care l-am înțeles pe Joey că parcă el avea un moment în Friends când a fost model de mâini (sau de fund sau de amândouă) și acum știu prin ce-a trecut. But again, această fetiță se mută în offline, că e mai frumos aici, o să vadă ea, deși acum e proastă și nu crede.
5. Am șters 600 de “prieteni” în ultimele 2 nopți pe Facebook și încă n-am terminat. Asta vă afectează în mod direct pentru că dacă citiți acest text înseamnă c-ați scăpat de delete FOR NOW. Felicitări, nu păreți psihopați! Criteriile au fost următoarele:
– nu-l știu personal
– îl știu personal și nu îl plac
– nu-mi dă niciodată like
– n-am ce citi la el
– nu mă întreabă ce fac niciodată
– mă întreabă ce fac prea des
– are poză de profil prea luminoasă și mă ia de cap (era noapte și mă dureau ochii, am cedat)
6. Și zilele de după-noaptea-fatidică-a-psihopaților am avut niște revelații. Alcoolul, iarba (poate și pastilele*) sunt doar o fugă de realitate. Iar eu mereu mi-am inventat o realitate care nu era realitate și nu am niciun sens, dar I couldn’t care less. Și e greșit, dar trebuie să învățați asta voi, nu să vă spună cineva și să citiți în cărți.
Și asta mi-a adus aminte de mine când eram mică și la o grupă mai mare de grădiniță fiind am primit o jumătate de foaie A4, nu una întreagă cum au primit copiii și doamna ne-a pus să desenăm și eu am pictat o păpușă, dar picioarele i le-am făcut pe bancă, ce să fac dacă nu încăpuse pe foaia aia mai mică. Am plecat acasă foarte mândră de mine c-am făcut ce trebuie.
Morala e frumoasă doar în citatele pe net. Gen că-ți creezi singur realitatea, că e bine să ai imaginație, dar viața e greu și eu trebuie să învăț să mă mai și adaptez lumii, nu doar s-o inventez, că asta nu e bine.
7. Am făcut niște cifre absolut fabuloase pe aici, fără niciun ajutor, doar pentru că voi de pe Facebook, dar și mai fabulos a fost materialul ăsta despre depresie care a făcut 150.000 de unici atunci când a fost scris. Am zis de la început că I do not care de cifre, dar reacțiile de la voi au fost pansament de suflet și știu că n-am ajutat pentru că depresia e de căcat și nu poți fi de ajutat, dar măcar poate a fost ok pe moment să știm că suntem cam la fel, triști și singuri și asta poate ne face mai puțin triști uneori, dar la fel de singuri. Depresia e de căcat și nu se tratează cu citate și eu aș vrea să fie vară.
8. Ca să fiu sinceră până la capăt și să închei în stilul caracteristic și mai ales pentru că materialul încă este citit, trebuie să recunosc c-am renunțat la pastile*. Sunt în ziua 3 de sevraj și este de căcat, de căcat!, și fizic, și psihic, pentru c-am renunțat de capul meu și văd eu cum o scot la capăt cu doctorul la vizită, dar realitatea e alta și momentan sunt aici, nu mai fug.
Nu zic că e bine ce fac, adică nu e, cel puțin nu maniera asta în care am renunțat ca proasta pământului direct, fără să reduc sau ceva. Și nu zic că nu mă întorc iar și iar, zic că așa am simțit, deși nu era momentul, că am f#$%^ ceva din cauza asta, dar probabil că nu era niciodată momentul și trebuia, știu că trebuia. Și iar n-am niciun sens.
Depresia e de căcat și mi-aș da o mână, orice, orice, ani din viață să găsim o cale, dar nu e la mine, așa c-o să încerc să fac ce simt acum, să fiu egoistă și să testez offline mai mult, că e mai real pe stradă decât printre like-uri. E de căcat și nu se tratează cu citate și eu aș vrea să fie vară, dar trece și asta.
9. Și încă un lucru de care îmi pare rău e că n-am apucat să scriu despre soțul lui Drăguț aici. Știu că merita un articol întreg căci e un om foarte mișto și mi-e prieten mai mult decât mulți prieteni, deși e cumva venit prin alianța Drăguț. În fine. N-am apucat, dar el mi-a dat azi cel mai bun sfat primit în 32 de ani și eu nu primesc sfaturi, căci urăsc oamenii care dau sfaturi, dar el a zis așa:
Că cel mai bun lucru pe care îl poți face în viața asta pentru tine e să înveți să-ți bagi… picioarele. Bine, el a zis-o cu #%#% și sună mult mai real și mai bine așa, dar mama încă a rămas cititorul meu fidel.
Ceea ce vă urez și dumneavoastră. Nu să vă citească mama, ci să învățăm să ne băgăm #@#.
Cu dragoste,
ne vedem pe afară
la proteste
în Vamă
și în lume,
Gret
