Da, știu, eu n-am mașină, dar asta nu mă împiedică să am păreri. Și unele chiar foarte bune. Also, prieteni. Și unii chiar foarte buni. Prietena Purdel. De exemplu.
Purdelul e cu nervii la pământ în ultima vreme și asta e ceva nou pentru amândouă, căci, în relația asta, eu sunt aia cu nervii de obicei. D-asta merită povestit, ea o ia rar pe câmpii, dar, când o ia, se duce ca un jeep pe liniile de tramvai. Cu tupeu, arătând degetul în stânga și-n dreapta.
Purdelul e un om foarte zen, cu Universul, cu fericirea, cu prostiile astea, dar e cam turbulentă zilele astea:
– Băi, șase secunde! Am numărat. 1, 2, 3, 4, 5, 6!
– Okeeeei…
– Atâta ne ia să plecăm în @#$%^ mă-sii de la semafor. Am numărat, jur, e noua mea plăcere meschină. Deci. Sunt, să zicem, a patra mașină la semafor. Se face verde. Unu. Doi. Trei. Patru. Cinci. Șase. Șase secunde până pleacă prima mașină! Stau pe telefoane, stau pe gânduri, nu sunt prezenți, nu știu ce *&^ mea fac, dar nu pleacă!!! Cât ține un semafor?
– Cred că…
– Să zicem 30 de secunde. Eh, nouă ne ia 6 secunde să vedem că e verde și să plecăm. Cât înseamnă asta?
– Păi, vine cam…
– 1/5 din timp să plece PRIMA mașină de la semafor. Șase secunde, le-am numărat. Și nu mă refer când sunt amețiți pe trecerea de pietoni sau e blocată intersecția, mă refer că stau pe Facebook!!!
Eu n-am mașină, dar am început să mă uit și eu, cu ochi de pieton, dacă se întâmplă des Regula celor 6 secunde. Să știți că nu bate foarte rău câmpii Purdel, unii chiar pleacă târziu de la semafor. Ok, ok, Firea e de vină, multe lucruri sunt de vină, vedem cu toții ce nefericiți ne face țara asta. Să stai cu ochii pe semafor, nu pe telefon, ca să pleci cum se pune verde, ăsta e un lucru aproape minuscul pe care îl poate face un șofer în trafic, așa e. Dar e un pas, mai ales când, în urma ta, din mașina a patra, cineva aprinde bețișoare parfumate, ia poziția budistă și numără în gând:
– 1, 2, 3, 4, 5, 6!
La fel cum e un pas mic, dar e un pas: să aștepți să iasă oamenii din metrou, înainte să intri. Ca și în cazul traficului de pe sus, nu se va schimba mare lucru spre deloc, dar măcar nu mai trăiești cu groaza că nu o să poți coborî la stația ta, pentru că nimeni nu vrea să iasă din metrou, toți vor să intre.
Cred că suntem de mult în punctul în care am înțeles toți cum funcționează metroul. El are niște uși și ele se închid. Dacă aș fi Metrorex, aș schimba anunțul în “Atenție, mai intâi se iese și apoi se intră!”. N-am participat la o vânzare din aia de tigăi reduse sau la all you can get într-un magazin de haine, dar mă gândesc că e aceeași turbare. Mă întristează cum râdem de bătrânii care se bat pe linguri și văd copii de vârsta mea care sunt gata să calce pe cadavre să intre primii, ca niște tancuri, când ușile nici nu s-au deschis de tot.
Și aș face asta cu vocea lui Morgan Freeman, că poate de el ascultă românii. Ah, nu, nevermind cu Morgan Freeman. Cu vocea Patriarhului Daniel, să mergem la sigur:
– Atenție, mai întâi se iese și apoi se intră! E ca în biserică, numai că acolo porțile vă sunt mereu deschise, ca și cutia milei. Dumnezeu să vă aibă în pază, urmează stația Izvor, unde puteți admira și dona pentru Catedrala Neamului. Pe partea stângă, am ajuns la Victoriei, spuneți un Tatăl Nostru în gând și pentru conducătorii patriei care tocmai au bugetat încă 1 milion de euro pentru hârtie de înaltă calitate pe care să vă scrieți acatistele. Doamne, ajută!
