– Și, ce mai face Sfântul Petre?
– În primul rând, spune-mi Petre. În al doilea rând, obosit un pic.
– De ce? Doar Dumnezeu are voie să se odihnească duminica, nu și voi?
– Ahaha, n-o să-i placă asta, ahahaha! Dar cam așa e.
– Lasă, aia e, nu cred oricum că tu o să mă primești la intrare când vin.
– Dacă te trimite jos, ba eu sunt. D-aia ți-am zis să renunțăm la “sfântul”.
– Ce s-a întâmplat? Ți-a interzis și ție fructele?
– Băi, da! Doar c-a durat mai mult, că era o rodie interzisă și până m-am prins cum se desface drăcia dracului…
– Nuuu, eu am glumit!
– Eh, Domnul nostru nu. Nu glumește cu fructele, face câte o obsesie pe câte un pom și nu-l mai scoți din asta.
– Și te-a trimis așa pur și simplu la cazane? După atâta timp?!
– La ce să te aștepti, Greto, de la unul care și-a trimis fiul să fie bătut cu pietre și răstignit?
– Ei, lasă, poveștile astea nu mai țin cu apa transformată în vin și altele. Zi-i cine era Iisus mai bine.
– A, un nebun. Un pic mai deștept decât restul de prin zonă, a băgat niște motivaționale și l-ați băgat în istorie.
– Și acum ce face? Tot de-a dreapta Tatălui?
– Nu, e aici cu mine.
– Omg, tot de la pomi?!
– Nu, el de la început. Că s-a îndrăgostit pe acolo pe la voi pe Pământ și așa ceva e inacceptabil.
– Adică Dumnezeu nu ține cu iubirea?
– I-o fi rupt și Lui inima vreo fată.
– Detaliază.
– Nu pot, că sunt un domn.
– Ba poți, la cazane nu mai există domnie.
– Bine, pe scurt, s-a îndrăgostit de Eva, i-o promisese deja lui Adam, asta n-a fost însă o problemă, dar Eva chiar îl iubea pe Adam și-atunci a băgat treaba cu mărul să scape de ei, să nu-i mai vadă. Și-a mai făcut el apoi o Evă, dar nu era ca prima, așa c-a expediat-o după ăștia doi.
– Pare cam… ciudată povestea. Nu știu dacă să te cred.
– Păi, da’ cum crezi că dacă Adam și Eva au avut doi băieți doar, cum dracului crezi că s-au înmulțit apoi?
– De la Sfântul Duh?
– Ahahaha! Hai că ești stupidă, sigur ne vedem aici.
– Cum e acolo?
– Nu foarte diferit. Mai autentic, mai pe bune așa. Pentru că singura diferență între Ăștia Doi e că Ăl de Sus face mizerii și nu și le asumă, Ăstalaltu’ face mizerii și e superasumat.
– Și ce faceți toată ziua?
– Cam pe Pământ. Muncește fiecare, ne mai și petrecem, ne mai și certăm, ne mai și înțelegem bine, în principiu cam ce ne taie capul. Avem o singură regulă impusă de la conducere, când facem câte un lucru drăgut pentru voi să nu cumva să știți și să ne lăudăm doar cu mizeriile. Ne asumăm și ce nu își asumă cei de sus, de la războaie, foamete, copii nevinovați care mor fără să apuce să trăiască.
– Deci, stai, mi-ai dat lumea peste dos.
– Mda, dar vezi și tu, nu scrie asta, că atunci chiar nu mai scapi de iad.
– Păi, acum chiar vreau să vin acolo!
– Ai tatuaje?
– Am. Şi sunt extraordinar de frumoase.
– Faci rele?
– Mai fac, că ne e în fire, nu există om perfect bun. Doar Maria Magda…
– Ahahaha, Doamne, ce amuzantă. Îmi placi, o să fim prieteni.
– Avem voie?
– Avem, dar să nu se știe.
– Bine, sper să te mai prind acolo. Ai grijă, nu te apuca să faci prea mult bine, că eu sus nu mai urc nici bătută.
– Nu urci oricum, ți-am citit statusurile cu toții.
– Super! Încă una. Nu-mi place religia asta a mea.
– Da, spune-mi ceva nou.
– Nu, stai un pic. Pornim de la premisa că ne naștem niște ciume, suntem niște păcătoși și toate rugăciunile sunt cu noi cerându-ne iertare… iertare că ce? Că ne-am născut pur și simplu? Că existăm? Nu e niciuna care să ne îndemne la lucruri bune, mai frumoase. Toate iartă-mă pe mine, păcătosul. Iertare ție! Fie-ți milă! Noi suntem niște ciume doar pentru că existăm și toată existența noastră pe Pământ trebuie să fim umili, rușinați de noi și să cerem iertare, iertare, iertare.
– Așa… și eu ce să fac?
– Sunt curioasă. Asta vine tot de la voi sau e chiar a fostului tău stăpân?
– Nu, e a lui, ne-ar plăcea să ne-o asumăm, dar în afară de tine nu prea am auzit ortodocși care să se plângă de asta. Sau să li se pară o problemă. Hai, gata, pe curând, Greto!
– Hai, hai, liniștește-te cu acest curând.
– Bine, scuze.
– Încă o întrebare. Bunicii mei unde sunt?
– Sus, din păcate.
– Poți să faci ceva să-i aduci jos? Un pom din ăsta interzis? Vezi că lui tataie Matei îi plăceau bananele rău și lui tataie Minică portocalele. Plus că am o listă de oameni, dacă mă poți rezolva.
– O știu, nu ești foarte discretă pe Facebook, am văzut io. Unii sunt aici, mai lasă-mi niște timp și rezolvăm.
– Ai tot timpul din partea mea, nu te grăbi!
– Bine, mă duc la masă.
– Poftă bună!
– Să fie!
