Am fost barista pentru o zi și apoi am răcit foarte tare și n-am apucat să scriu concluziile despre asta, care sigur nu interesează pe nimeni, dar d-asta mi-am făcut site, să le scriu oricum.
Sâmbătă, pe ploaia de pe lume, am fost barista la Milu Cafe și-a fost bine c-a plouat, că într-o sâmbătă cu soare ar fi fost de 3 ori mai mulți oameni și eu abia am reușit să zâmbesc pentru partea mea de barista, de la 12 la 6.
So, niște lucruri pe care eu le știam deja despre mine, dar, hei, d-asta mi-am făcut site:
- Sunt grozavă la butoane, dar nu în bucătărie. Laptele nu mi-a ieșit neam, l-am ars, l-am dat pe lângă, n-a ieșit nicio spumă. Stați liniștiți, am băut doar eu cafelele cu tentativele mele de-a face laptele spumă. E ceva aproape imposibil, mă gândesc că cine inventează o spumă de lapte deja făcută o să se îmbogățească. Cu plăcere!
- Ascult muzică tare dubioasă. Primele două ore le-am cântat și le-am dansat pe Natalia Oreiro. Cambiooooo doooloooor con libertaaaaaad! Tot playlistul lui Naty, melodii pe care nici ea nu mai știe că le are. A fost grozav, MIE mi-a plăcut. Ayyy, que si, que si, ayyy, dime que siiii! Lovely.
- Oamenii sunt drăguți, dar cu măsură. Când se aglomerează, omege! Care Cappucino, care Etiopia, care Americano, wtf is Americano, de ce beau oamenii cafea lungită cu apă, cum se face ciocolata calda, omege, trebuie să fierbem iar laptele și pentru asta?!
- Am zâmbit și am părut aproape sigură pe mine că știu ce fac. Cred. Sper. Adică sigur. C-am făcut și tips, investit cu cap apoi, în tatuaj, sigur am făcut eu ceva bine. Sau i-am cucerit cu Naty.
- Am băut foarte multă cafea, că trebuia să încerce cineva și laptele făcut de mine. Seara, am avut nevoie de litri, litri de apă, că, da, asta face cafeaua, te deshidratează, nu e doar un mit de pe internet cum prietena voastră not so smart, aici de față, asta credea. A fost o noapte lungă.
- Ca fată, ca barista, cred că trebuie să zâmbești politicos la glumițe. Asta mi se pare horror. Mie asta cu politețea nu îmi iese. Noroc că am avut parte de clienți simpatici, că mă pregătisem mental de acasă pentru asta. “Le voi plezni un tocător de lemn peste ochi!”, își spusese ea în acea zi ploioasă de octombrie.
- Au venit și verii mei, de care m-am superbucurat. Mariana, Alex și Vergi love. Când le-am dat restul, mi-am oprit singură cât am considerat că merit tips și am considerat că merit! Aveau un portbagaj plin cu bere, am fost atât de aproape să plec cu tot cu șorțul pe mine când s-au cărat și ei. Dar am fost responsabilă. Deși berea nu-i ca laptele. Se bea singură, fără complicații!
- Am avut șorț și ecuson și am fost foarte inspirată că mi-am pus mărgelele cu creioane, sunt un icebreaker foarte bun. Distragi clientul de la laptele fiert aiurea și discutați despre mărgelele cu creioane. Atâta mă duce pe mine capul.
- Am învățat care e diferența între toate cafelele, dar am uitat între timp, nu mă întrebați de ele, cert e că nu înțeleg acest Americano, cafeaua lungită cu apă.
- Mi-am dat seama care e tipologia clientului meu preferat. Vlad. Vlad e clientul meu preferat. A venit ca autistul, n-a comentat la cafea, și-a scos laptopul și n-a vorbit cu nimeni o oră. Când și-a terminat treaba, a lăsat și tips și-a plecat așa cum a venit. Ca o rază de soare. Ca o rază de soare tăcută!
- Nu știu dacă mă mai joc, cred că da, că tare aș vrea să dovedesc laptele ăla. Îl visez noaptea. Dă-l, Doamne, iartă-mă, de lapte, cât de greu poate să fie? Da’ și dacă-mi iese, îmi trec în CV treaba asta. La extra-skills: “Fac o spumă de lapte divină, o dată am fiert o cană întreagă și n-am ars-o!”
Pe data viitoare, că mai am în plan niște tatuaje și mama mi-a tăiat alocația după ăsta, ultimul, cu exact vorbele:
– Sper că nu ți-ai făcut alt tatuaj!!!!!!!
– Nu… e de pe net!
