Ascult ATB, mi-am pus un pahar de vin si un zambet pe fata. Cea mai tare mama de pe net zilele astea (dupa mama!), doamna Carmen Stanescu, mi-a raspuns la intrebarea “Se poate imbatrani frumos in Romania?” 🙂
“Cu putin noroc, se poate imbatrani frumos… si in Romania! In cazul familiei noastre, norocul consta in integritate fizica si conditiile unei situatii materiale medii.
Starea uzuala de sanatate ne-o intretinem prin evitarea viciilor (fumat, alcool, de droguri nici nu poate fi vorba), micul dejun copios, somnul de dupa-masa (la varsta pensionarii), respectarea vizitelor-analizelor-instructiunilor medicale, specifice varstei fiecaruia, etc.
Pana acum, nicio noutate. Urmeaza partea nestiintifica: iubim natura si veselia sub toate aspectele ei (umor, muzica, dans), dar, mai ales, ne iubim si ocrotim reciproc. Comunicam foarte strans (aproape sufocant) si ne place sa fim impreuna, adica, mai precis, sa “dormim acasa”.
Catelusul e un bonus deloc de neglijat. Si, dupa cum bine stiu toti parintii, dragostea cea mai puternica se indreapta spre cel “mic”, in cazul nostru – DJ-ul familiei. In agenda telefonului mobil ne numim “mama, bunica, bunic”… pentru ca etalonul este el.
Ne ambitionam sa tinem pasul cu spiritul sau sociabil, sincer, vesel, optimist, chiar daca in strafundurile sufletelor am dori sa ne continuam viata usor mai retrasa, cu care am fost obisnuiti in trecut, fortati de imprejurari. Ar fi ipocrizie sa negam frustrarile de “divertisment” pe care le-am trait (bunicii in perioada postbelica, respectiv mama in anii negri ai comunismului), cand nu prea gaseai nici macar mancare, benzina, se intrerupea electricitatea si gazul in case, iluminatul stradal… nemaivorbind de lipsa evenimentelor culturale sau a emisiunilor radio-tv.
Chiar si party-urile domestice (cu patefon, pick-up, magnetofon, casetofon, etc) erau o mare raritate, iar muzica buna se putea asculta doar trei ore pe saptamana, cu urechea lipita de radio (postul Europa Libera, Metronom “By Request”).
In prezent toate acestea au fost date uitarii, iar viata a luat-o “pe repede inainte”: informatiile curg garla, intregul mapamond se afla in telefonul din palma, studiile decurg lin, distractiile se traiesc la maximum, any-every-where, iar Clujul ne ofera din plin o viata tumultuoasa, chiar mai mult decat putem duce. Pe scurt: oferta trece de “supraplin”. In aceste conditii, cum sa nu recupereze timpul pierdut, cei ce nu si l-au putut trai la termen?
Suna sarcastic, dar trebuie s-o spun: ca sa simti beneficiile vietii prezente, probabil ar fi suficient sa fi trait neajunsurile din trecut”
Gata, nu se mai poate. La anul merg si eu la Untold. Si mai aman un pic plecarea din tara. Si merg mai des la tara. La mama, la mamaia, la Bazooka si la vinete cu ceapa.
