Ar fi tipa aia exuberantă, care umblă în chiloți și cămașa lui prin casă. Care el? Who cares? Vara te îndrăgostești oricum de 6 ori pe zi. Te-ai trezi cu ea că vrea să plece de la masă că s-a plictisit. Și lumea ar urma-o negreșit, că nimeni nu poate refuza autostrada soarelui. Te-ar îmbăta cu shoturi, dar ți-ar da și apă, că-i place nespus să vadă răsăritul. La mare, la munte, peste școala din fața blocului. E cheltuitoare și ți-ar spune în fiecare zi să-ți dai demisia și să plecați în Bora-Bora, să vindeți limonade pe plajă. Ai rezistat, da? Că eu nu.
E un pic parșivă și egoistă, dar nu e vina ei. E singura la părinți, nu știe să-mpartă, nu-ți dă liniștea toamnei cu ceai și cărți, când plouă afară. Nu te adună la mese și povești lângă brazi cu luminițe, unde se desfac cadouri, mereu sperând că în cutia asta e un pui de labrador, nu iar pijamale, mama? Nu ți dă verde, și teniși, după 5 luni de cărat bocanci grei, și ziua mai lungă, și căpșune, și cireșe.
Așa că dragă prietena mea din 2017,
- M-ai dus la mare vara asta de nenumărate ori, c-o să trăiesc din bronzul ăsta și când afară vor fi nămeți
- M-ai întristat la cap, dar mai puțin ca-n alte dăți. Ne-om fi maturizat amândouă
- Mi-ai dat demisii din ianuarie, ca să mă lămuresc ce fac cu viața mea, până să te muți la mine. Nu m-am lămurit, dar apreciez cafelele băute noi două, la mare, fără telefoane clipocind și oameni vorbind
- M-ai dus la mamaia și sper că postul ăsta să mă găsească în același tren de Roșiori de Vede. Ai tu grijă să nu clipocească telefonul, până ajung măcar la Videle, ok?
- Mi-ai dat seri și povești cu oamenii mei, care vor începe cu “Băăăăi, mai știi tu când? Cred că era în 2017 sau ceva. Da, sigur 2017, că ne anunță Facebookul”
- Mi-ai dat gret.ro și asta e cel mai frumos cadou, că știi că-mi fac curaj de 32 de ani să-mi fac un loc de joacă
- Mi-ai dat zile fără înmormântări și asta începe să fie un lucru din ce în ce mai rar în viețile noastre de oameni mari și proști. Mari și proști!
- Mi-ai dat salată de vinete, din aia cu foarte multă ceapă și rostogoliri în pat, după pepeni mâncați în 10 secunde
- Mi-ai dat mâini și picioare în gips, nu știu de ce ții să ne începem așa fiecare iunie. La anul, te aștept cu genunchiere, bărbiere, glezniere și alte -ere, poate mă sari.
- Mi-ai dat tatuaje noi, dar să nu mai faci asta, că vara nu sunt o idee bună. Ce bine că vine toamna!
- Mi-ai dat Mirelă și Ștefan de ziua mea și râsete până ne-au crăpat burțile (se poate și de la pepeni, totuși)
- Mi-ai luat prieteni din viața mea, dar bănuiesc că știi tu mai bine. S-or fi dus singuri, de fapt, poate le place iarna
- Mi-ai dat LIKE-uri și inimi pe Insta. Glumesc, știi că nu le număr, dar mai exact au fost 469.593… 🙂
- Mi-ai dat și somn, și nesomn, și râs, și plâns, și kile în plus, și kile în minus (păi, da pepenii ăia…)
Hai să ne luăm la revedere, c-ai fost foarte bună cu mine. Bine, nici n-aveai cum. Știi că până pe 1 iunie la anul o să te pomenesc în fiecare zi, în fiecare hashtag #săvinăvara și în fiecare dorință sub luminițe când o veni Crăciunul, cu sarmale în loc de roșii și brânză și izmene în loc de cămășile alea albe în care te fâțâi și azi prin casă.
Te pomenesc diseară, de la mamaia, în miros de Regina Nopții, gust de vin de țară “Ai văzut, tată, ce culoare? Pentru tine l-am păstrat!” și lătrat de câini în sat.
Te iubesc, vorbesc serios. Nu ca un bărbat cu cămașa lui albă. Eu sunt aici, te aștept să mi te întorci, să mă duci iar la mare și să n-ai răbdare să-ți spun cum mi-au fost ultimele 9 luni. “Ceeee zici, măăăă? Nu te aud! Hai să dansăm, omg, e melodia aia care ne placeee nouăăăă!”
