Gret.ro

Am vrut să scriu ceva poezoso-artistic despre unteatru și un satana mic de pe umăr mi-a strigat: “Da’ bine, mă, că e boem și frumos la voi în bulă!”. Așa că azi o să scriu despre ceva despre ce nu vorbește nimeni. Nici când vine vorba de bulă, nici de unteatru.

Bula noastră, a #tinerilorfrumoși, a #oamenilorbuni, a #blablacuhaștag și a #artiștilor (mai mult sau mai puțin închipuiți, adică eu) a devenit ceva rău. Că nu reflectă realitatea, că suntem 2-3 oameni, că suntem proști și visători. Că bineeee, mă, că știți voi ce e viața la voi în bulă!  Așa e. De parcă ne-am trezit într-o dimineață, nefăcând nimic cu viața până atunci și cineva a zis: “De azi ești într-o bulă, du-te la teatru, bucură-te de viață, banii vor pica din cer și #yolo!”. Aha.

Așa că azi o să vorbim despre muncă. Multă, multă, multă muncă. Pentru că așa a apărut și unteatru. Așa și continuă unteatru. Așa și trăiește unteatru. Ok, pasiune, artă, teatru și altele poezoase-artistice, dar unteatru egal muncă. Pe Sfinții Apostoli 44 se muncește ca dracu’, băi Satana de pe umăr. Că nu te trezești peste noapte cu cele mai bune spectacole, cu cei mai buni actori (bunăăăăăă, Richard! ❤) , cu cele mai tari emoții (toate!), de care poți să ai parte. Unteatru e ca noi. Cu zile proaste și zile bune. Cu snooze dimineața. Cu facturi. Cu oameni mișto care vin mereu pe la ei, ca în bucătăria noastră în care ne înghesuim prietenii la povești. Iar zilele astea e ziua lui!

Andreea și Andrei Grosu, pe scurt, le știți povestea (și aici) au inventat unteatru acum 7 ani într-o iulie ca acum și de atunci muncesc ca nebunii pentru locul ăsta care s-a transformat nu ca Făt Frumos în 4 nopți și 4 zile. Ci în șapte ani. Pentru mine, că-mi plac referințele fotbalistice, e ca un stadion al emoțiilor, dramă și comedie, horror și thriller, cantonamente și nopți albe peste limita admisă. Dintr-o sufragerie au ajuns în Champions League, deși ei nu zic asta despre ei și deja îl văd pe Andrei cum își dă ochii peste cap și închide site-ul ăsta.

La unteatru, care acum are și bar, și loc de concerte, și o superterasă cu luminițe, mergi ca în Dulcele bar:

• la un date, să-l testezi dacă rezistă cu arta, poezia și mai ales DRAMA
• când vrei să vezi un spectacol de teatru din ăla care te lasă bou la final
• ca un bou de la început, când nu știi ce să faci cu tine
• la un Tatratea (aoleu, maică!) la petrecerile care se lasă la festival
• la un concert din ăla cum îmi place mie, cu stat jos și un pahar de vin în față, cu acustică minunată și cu artiști tot din ăia din lotul bun (cu versuri!)
• la bere cu prietenii vara pe terasă și la poveși iarna înăuntru
• la unii dintre cei mai buni actori de teatru din România (bunăăăăăă, Richard! ❤)
• când nu știi ce să faci cu tine și nu ai chef de oameni
• când nu știi ce să faci cu tine și ai chef de oameni
• când vrei să te lovească toate emoțiile pământului, la alegere
• când ești îndrăgostit, trist, vesel, răcit, cu chef de băut, de dans, de artă și de selfieuri într-un loc frumos și social-acceptat de bulă 🙂

Și să știți că așa e și-n bulă. Muncim pentru ea, ne înconjurăm de oameni frumoși, citim și ne auto-educăm, ne luăm joburi de mici, lucrăm duminicile și ne vine să ne mai băgăm și noi *^% și să rezolvăm chestii cu bani în plic (mă rog, în primul rând că nu-i avem și apoi că avem niște etică, dar și punctul 1 e relevant). Glumesc. Dar înțelegeți voi. Bula devine mică și insignifiantă când urci în tramvaiul 41, când ieși din București, dar e bula noastră și muncim pentru ea.

Să ne bucurăm de un festival, de un concert, de un teatru, de un Tatratea (aoleu, maică!). Zilele astea e ziua lui Unteatru. Festivalul Zilele Unteatru 2017. Nu știu ce să recomand mai repede, nu sunt o cunoscătoare de teatru, dar dacă se joacă la Unteatru garantat e ca o finală de Champions League. 7 ani. Șapte ani. Nu de boemie și de artă, ci de muncă. Unteatru e un copil de 7 ani și e curios, crescut greu și cu eforturi, dar crescut frumos. Se bucură de luminițe pe terasă, merge la spectacole, face cam tot ce facem și noi (mai puțin partea cu alcoolul, cred că încă n-are voie) și se înconjoară de oameni cu capul în nori, iar ăsta nu e un lucru rău, așa cum scrie în DEX. Că la cum sunt verile în România, e mai mult nor decât senin pe acolo pe sus. Și muncește mai mult decât “ceilalți copii de vârsta ta de pe vremea mea…”, pentru că s-a născut într-o sufragerie, din ban pe ban pus deoparte, din nopți albe și multă muncă. Multă muncă. Dar și iubire. Multă. Toată!

Așa că ne vedem aici, haida, haida, dați click aici sau pe pozăăă să vedeți ce are în program zilele astea copilul de 7 ani, că mai e festival doar până duminică. Nu funcționează clasic, hai, spune-ne o poezie, zi-o p-aia cu săniuța, că e mult prea deștept să învețe ca papagalul. Nu știu la ce să vă așteptați, nu vă așteptați la nimic. Unteatru nu îți promite nimic, nu te cheamă ca Țigăncile lui Eliade, nu se lasă cu metafore și revelații, nu te lasă cu povești. Te lasă să fii cum ești.

P.S. Pluuus că aici au fost Ioana și Mimesis, unul dintre cele mai cel mai cu suflet și cu gifuri eveniment de la RDW.