Câteodată Des mi se pune pata pe câte un cuvânt aiurea-n tramvai, care nu mă lasă să dorm și pe care l-aș interzice, l-aș schingiui în piața publică a cuvintelor care nu merită să trăiască și i-aș da cu săgețică spate backspace din mintea fiecărui om care l-a folosit vreodată.
Păi, d-aia, c-ai făcut Litere!, mi-a zis un prieten cu care am dezbătut intens la bere viața nefericitului condițional-optativ pe care-l urăsc, de asemenea. Dar cred că asta n-are legătură cu facultățile pe care le termini, ci cu cele pe care le ai. Adică, îmi dau seama că nu le am chiar pe toate. Bună, numele meu e Greta și sunt o psihopată pasionată de litere.
Așadar. DAR. Ăsta e un cuvânt care n-are ce să caute în viața noastră. Pentru că anulează tot. E ca un DELETE în real life. A. Ba nu. E ca un INSERT apăsat din greșeală, ăla care șterge litere pe măsură ce scrii altele. Tot ce spui înainte de el nu contează. Nu există. Nu are relevanță. Nu nimic!
Adică. Studiu de caz:
- Te iubesc, dar ________!
- Te-aș lua cu mine, dar _______!
- Eu înțeleg ce zici, dar ______!
- Ți-aș spune ceva frumos, dar _____!
- Ți-aș da un sfat, dar ______!
- Dar, dar, dar, dar, dar!
De când mi s-a pus pata pe el, viața a devenit mai dificilă. Mă trezesc cu biciul peste ochi de fiecare dată când îl folosesc. Și, ca tot omul care vorbește doar ca să vorbească, îl folosesc superdes. Faceți un exercițiu și numărați de câte ori l-ați folosit pe sinistrul dar într-o zi. I know, rite? Cam de atâtea ori ați vorbit doar asa, ca să spuneți ceva în care nu credeți.
Eu v-am zis că postul ăsta s-ar fi vrut unul deștept, daaaaar nu s-a putut.
Pentru că niciodată, dar niciodată golanii ăștia doi împreună, un condițional-optativ și un dar, nu vor aduce nimic bun în viața voastră. Nu sunt nici măcar băieții ăia din ultima bancă a Dex-ului. Sunt golanii care te fac din vorbe pentru niște bani pentru orfani și nu doar că-și iau țigări de ei, dar îi bat și pe orfanii dicționarului, nefericiții ăia din prima bancă, mereu cu mâna pe sus. Nu c-ar fi nasol să fii cu mâna pe sus, dar viața nu e pentru ăia cu mâna pe sus.
Nu, gata, mă opresc.
Data viitoare despre fratele mult mai mare și mai înfiorător, oribilul BINE!