I-am găsit mai demult, pe Giulești, când Rapidul încă trăia și fotbalul românesc respira. La un Rapid 1-2 Steaua. Steaua, da, că pe vremea aia (cred că era 2014?) FCSB nu era nici măcar în imaginația lui Times New Roman.
Faceți cunoștință cu cei mai frumoși nebuni ai fotbalului.
Îmi imaginez că s-au cunoscut demult, tare demult. Când el era un golănaș care bătea stadioanele în toată țara. Așa a învățat geografia patriei. Și ea o tocilară la Literatură, despre care lumea se întreba mirată ce caută pe stadion, printre golani, o fată ca ea? Prostii. De parcă Giuleștiul e orice stadion și Rapidul e o simplă echipă, nu o adevărată lecție de literatură. Păi, ce carte te trece prin toate stările de la dramă la sf, la iubire și thriller, la agonie și extaz, comedie și super-eroi?
Ea a întrebat dacă poate să se așeze lângă tobe, că o calmează cântecele peluzei când inimile și bețele bat în același ritm. Și de-acolo n-a mai plecat. Sezoane întregi la rând, și beri, și seri, și întâlniri în cămin, și-apoi o nuntă în vișiniu, și doi copii care țin cu Rapidul și o casă plină de nepoți care știu și cine e Baratki, dar și Călinescu, și Adi Iencsi, dar și Liiceanu. Na, bunica e mai specială!
Dacă îi mai vedeți vreodată pe Giulești, zâmbiți-le cald, a soare.
Au trecut prin multe cu Rapidul și încă mai vin pe stadion.
Deși aici e pustiu.
Pereții stau să cadă și pe teren e doar o amintire a unei echipe cu trecut și fără viitor.
Fix ca în viată.
Dacă nu credeți în reincarnări.
Și bine faceți.
Ei sunt cei mai frumoși nebuni ai fotbalului.
Le plac tribunele pline, Rapidul, gările și poveștile scrise în doi. În pelerine roz. Poartă ochelari de distanță, să vadă fantomele de pe teren. “Îngeri, Greto, îngeri, nu fantome!“, îmi dau peste mâini Anda Călugăreanu, Nae Manea, Pittis, Jean Constantin și Laura Stoica.
Adică, ei, cei mai frumoși nebuni ai fotbalului.
