Gret.ro

Eu megaiubesc Information is beautiful, partenerul meu de încredere de nopți albe. E o șmecherie de site, care-ți dă chestii deștepte, dar ți le dă în culori, grafice, animație, d-astea. Așa, să le înțeleagă și femeile amețite, și copiii fără chef, și bărbații plictisiți, și isomniacii de 3 dimineața, când nu mai intră nimic ușor, că și Seinfeld ți se pare cel puțin Platon: nu înțelegi nimic!

So, am dat peste asta azi-noapte, când nici Kramer nu mai știa ce să-mi facă, și e o chestie super-simpatică. Mă rog, asta dacă depresia ți se pare super-simpatică, pentru că te bagă în negura sufletului și a lui ce-mă-fac-cu-viața-mea.

Click aici să vezi who old are you, adică ce făceau diverși oameni când erau de vârsta ta. La mine lucrurile stau cam așa:

• Salinger publica De veghe în lanul de secară (eu mai publicam ceva pe Facebook)
• Marx se dădea și el mare cu Manifestul comunist (eu-mi număram likeurile de mai sus)
• Erling Persson își făcea magazin de haine. H&M (bustiere, am nevoie de niște bustiere noi!)
• Shakespeare termina de scris Romeo și Julieta (eu mai dădeam niște inimi pe Insta #romance)
• Alexander Graham Bell avea telefon de un an (pe el chiar nu sunt invidioasă, telefonul e cea mai bună invenție, indeed, și după foc, lumina, penicilina, d-astea)
• Edison inventa fonograful (hai, mă, chestia aia cu pâlnie, stră-stră-bunicul lui youtube)
• Și mai câte, și mai câte.

În fine, faptul că mai am vreun an jumate până să inventez și eu un Twitter,  adică un aducător de casă cu grădină pentru cei 40 de labradori, amstaffi, beaglesi, ciobănești carpatini, de mare și de câmpie, m-a mai liniștit. În plus, încă vreo 10-12 ani până să-i ajung pe Stalin și Hitler, care nu erau chiar niște șmecheri la vârsta mea, mi-a dat speranță. Se poate face istorie și mai târziu, eventual după prânz, că, uite, iar s-a făcut 5 dimineața, a început tramvaiul 1 să circule și bețivii să vina după șaorma de la Dristorul Kebab din bloc.